Acest proiect expozițional constituie o reevaluare a unui gen consacrat al picturii – natura statică, care pare să fi intrat treptat într-un con de umbră sau chiar să fi dispărut cu totul din pictura prezentului.
Întrebarea majoră pe care ne-am pus-o, cu această ocazie, este dacă acest gen mai poate succinta totuși un anumit interes în arta contemporană și, mai ales, cum ar traduce acesta caracteristicile actuale ale existenței sau noile narative cu privire la viitor, revizitând, în acest sens, și implicațiile contextuale ale momentelor lui forte, din istoria artei, pe care le-am avut ca reper.