Solastalgia este expresia îngrijorării legată de schimbările climatice. O angoasă a prezentului căci trăim, spun mai toți, într-un timp al crizei legat de problema (lipsei) resurselor, de gestionarea poluării, a deșeurilor și extremelor meteo.
Expoziția lui Daniel Roșca nu doar rezonează cu aceste urgențe, ci se identifică până la suprapunere.
De fapt, el o ia personal, căci artistul e convins că există o interacțiune sinergică între bunăstarea planetară și cea personală. Sau a lipsei lor. O lume în criză înseamnă o stare de indignare, de neputință și vinovăție. De anxietate ecologică. Sau, altfel spus, o solastalgie.
Daniel Roșca pune expoziția sa sub acest generic pe care îl instrumentalizează autentic într-o instalație ce stă sub semnul picturalului – o pictură telurică, materială, climatică prezentată în forme mai degrabă spațiale, ca lightboxes, instalații sonore, video, obiecte ceramice și asamblaje lichide.
O expoziție ce reflectă o atitudine activă, nu contemplativă, un manifest despre emoție și implicare, despre protecție și apartenență. Despre starea noastră de solastalgie.