Spațiul galeriei Galateea din București care găzduiește cea mai recentă personală a Danei Catona devine pentru creaturile sale antropomorfe, realizate din ceramică glazurată și arsă la 1020° spațiu-adăpost, (a)casă, grotă, ficțiune-locuire sau teren al versului, poate nor? Privindu-le ne încearcă parcă o formă de nostalgie pe care o purtăm cu noi din vremuri antediluviene, de când căutam în timp ce ne așezam în jurul vetrei, răspunsul la întrebarea: ce e cu noi pe lumea aceasta?
Compozițiile parietale din cadrul expoziției se construiesc prin alăturarea în șir indian a unor siluete umane de dimensiuni reduse ce se aliniază în rânduri/fraze/versuri care povestesc despre esențe ale făptuirii umane, despre emoții și universalitatea ideilor mai degrabă decât despre realitatea cotidiană. Personajele ies din imaginarul prezent în poemele scrise de artistă însăși despre sine, adunare în sine sau în cadrul grupului, tribului, cetății, lumii, eternului uman.
Așezate ca rândurile scrise într-un caiet, ca versurile dintr-un volum de poezii, humanoizii din argilă ai artistei devin semne grafice, cuneiforme, hieroglife, litere romane, grecești, cifre arabe, semne de punctuație, iconuri. Versuri scrise prin statuete din piatră înșirate cu rost.
Raluca Ilaria Demetrescu
Curator: Nicolae Moldovan
Coordonator: Raluca Ilaria Demetrescu