Intervenție pe corp nedeschis - Bogdan Pelmuș

„Cred că singura sansă a omului este să se reinventeze, iar singurul mod este prin arta de a face . „Plictiseala” este o punte unde individul ajunge la un moment dat. Dacă ne-am face un statement de la bun început am ajunge în acest punct și ne-ar fi lehamite de noi înșine. Forțarea limitelor, la fel ca la un sportiv de performanta, apare când „intri și performezi” observând lumea din jurul tău. Lumea insă se schimbă în fiecare secundă pe glob. Nu intră în discuție să ți PASUL cu ce se intampla în jurul tău, ci ca artist să iei PULSUL, iar acest puls „se misca”, așa că încerc să mă mișc și să mă învârt o dată cu el. Sigur că instrumentele sunt aceleași întotdeauna. Apoi există un ciclu de dispariție; răman doar câteva „urme” ce iar și iar sunt puse în discuție, folosite, reconstituite. Îmi place acest ciclu de construire și de părăsire!
Istoria nu este și nu a fost niciodată în progresie. Cuvintele fragmentate, locul absent, părăsit, oglinda sunt doar instrumente de accesare. În centrul atenției nu există corpul fizic, ci doar ideea absenței lui din spațiul real. Azi virtualul se confundă cu realul câștigănd tăramuri impresionabile.”