Radu Comșa dedică această expoziție personală unui singur principiu suprem: culoarea. Culoarea ca spațiu și spațiul culorii sunt două entități care se suprapun constant în cadrul explorării sale artistice. Trecând prin studiul obsesiv al celor mai cunoscute teorii cromatice ale istoriei (poetice, plastice, științifice), el revine la asimilarea lor pe cale empirică pentru a extrage o înțelegere individuală a culorii. Palpabilitatea senzației a reușit să se sustragă de la bun început din fața generalizării teoretice, iar tocmai din caracterul anti-teoretic se renaște fascinația simplei posibilități de a percepe. Pe cale științifică, spectrul este relativ limitat pentru noi (în cel mai „rău” caz sintetizat la ROGVAIV), însă modurile de a interpreta chiar și una dintre nuanțe sunt infinite și de nerepetat.
