The Future Is Uncertain But The End Is Always Near // Răzvan Neagoe, Robert Andacs, Taisia Corbuț, Ada Muntean, Teodora Cosman și Dragoș Burlacu

Răzvan Neagoe, Robert Andacs, Taisia Corbuț, Ada Muntean, Teodora Cosman, Dragoș Burlacu

Curator: Ada Muntean

Deschidere: 15 Noiembrie, ora 18:00

15 Noiembrie – 17 Decembrie 2024

The Future Is Uncertain But The End Is Always Near este un proiect expozițional de grup care cuprinde demersurile artistice a șase artiști preocupați de caracterul perisabil al materiei ce conferă substanță realității înconjurătoare. Expresia „viitorul este incert, dar sfârșitul este întotdeauna aproape” este adesea atribuită lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors. Aceasta reflectă un sentiment de inevitabilitate și recunoașterea faptului că, în ciuda incertitudinii a ceea ce urmează, există o finalitate pentru toate lucrurile/ființele ce compun lumea așa cum o cunoaștem..
Într-un sens mai larg, surprinde ideea că viața este finită și, indiferent de incertitudinile cu care ne confruntăm în viitor, există o conștientizare constantă a mortalității noastre. Încurajează o perspectivă care prețuiește momentul prezent și subliniază importanța de a profita la maximum de timpul pe care îl avem. Elementele figurative prezente în lucrări devin un pretext pentru sugerarea temporarului, a ciclicității vieții, prezentând mici fragmente prețioase de efemer. Demersurile plastice propun niște puncte de pornire în imaginarea unor scenarii non-narative asupra unor realități posibile, pornind de la elemente/cadre recognoscibile privitorului.
Așadar nu se materializează nici o concluzie fermă asupra unei dimensiuni temporale, ci mai degrabă se încheagă o atmosferă organică de percepție asupra unor universuri vizuale specifice, simbolice pentru o realitate decupată și interpretată.
The future is uncertain but the end is always near trasează câteva perspective plastice despre un subiect vast și totodată ambiguu – viitorul ca promisiune relativă în cadrul unei existențe fragile, temporare. Expoziția se configurează astfel ca un proiect de grup cu viziuni distincte, însă complementare, ce creează în mod metaforic o lupă de observație asupra microcosmosului, cotidianului și fragmentelor existențiale ce evocă ciclicitatea vieții.