“Grădina nemulțumirilor pământesti propune un discurs figurativ plurivalent, articulat pe tiparele neo-suprarealismului, în care peisajele-martori ale tragediilor umane colective sunt decorate cu obiecte ce fac trimitere la micro-dramele personale.
Emma Păvăloaia integrează în cadrele sale post-apocaliptice resturile trăirilor personale. Organe umane desperecheate alăturate obiectelor de uz domestic – o bicicletă, o copaie, flacoane de detergent și grătare de spălat haine sunt, toate, co-locatarele unor livezi sub-lunare, în mare parte carbonizate și populate cu plante și animale disgenice. Aceleași tărâmuri care găzduiesc ruinele unei civilizații consumeriste sfidătoare devin atât spații de purgație ale trăirilor artistei cât și habitate pentru o minunată lume nouă, pentru un ecosistem cu biotopuri fragede și bizare, rezultate dintr-o nouă Facere. ” – extras din textul curatorial.
