Opera lui Alexandru Poteca își are originea în conceptul că primul contact al omului cu mediul înconjurător este prin atingere și că percepțiile vizuale sunt determinate, într-o măsură semnificativă, de memoria experiențelor tactile. Tehnica colajului facilitează accesul la experiența multisenzorială și conceptuală a suprafeței: imaginea bidimensională, încercând să intercepteze natura ca fenomen trăit de ființa umană cu toate simțurile și natura ca artefact – peisaj – unul dintre genurile de sine stătătoare ale artei europene.