„Already, Not Yet (Deja, nu încă), titlul celei de-a patra expoziții personale a lui Larry Madrigal de la galeria Nicodim, este o mantră la care artistul a revenit pe tot parcurs al procesului de creație al acestui ansamblu de lucrări. În cuvintele lui Madrigal, “această frază surprinde ideea că, în prezent, posed tot ceea ce am nevoie pentru a înflori, eu, în interiorul [meu], dar că, simultan, sunt încă într-un proces de creștere și devenire”. Madrigal este interesat de caracterul mereu schimbător și incomplet al tuturor lucrurilor înconjurătoare, observând că însăși imparțialitatea acestei stări de flux poate sa devină o sursă întremătoare de satisfacție personală. Așa cum menționează chiar el, “pot acționa din “nu încă” în timp ce mă odihnesc în “deja” ”.

Această viziune personală se reflectă direct în procesul de lucru și subiectele picturilor lui Madrigal. Lucrările au un caracter concret construit însă din amintiri onirice din viața de familie, paternitate și mediul cotidian. Un spirit înrudit cu pictori precum Norman Rockwell, Wayne Thiebaud, Jan Steen și prerafaeliții, Madrigal se situează la periferia lumii artei contemporane, de unde reușește să surprindă imaginația oamenilor de rând mărginită de haosul și detaliile intime ale vieților lor. Rezultată din mediul în care trăiește, o particularitate a practicii lui Madrigal este întrepătrunderea aspectelor născute din realitatea sa imediată cu întrebări meta-cosmice. Terenurile de joacă, petrecerile de aniversare ale copiilor, micile focuri din bucătărie și peisajul arid din Arizona acționează atât ca fundaluri, cât și ca obiecte principale, simbolizând modul în care viața domestică poate trece brusc de la banal la extraordinar.

Bulele, un motiv recurent în expoziție, au devenit o alegorie importantă pentru Madrigal, reprezentând caracterul trecător al vieții și experiențele inefabile pe care artistul, pe măsură ce îmbătrânește, le consideră din ce în ce mai neglijate. Ele evidențiază o interacțiune contemplativă între prezentul artistului și rezultatele inevitabile ale dezvoltării și depășirii bucuriilor tipice copilăriei. Madrigal face referire la noțiunea de homo bulla din secolul al XVII-lea, expresie latină care înseamnă “omul este o bulă”. În picturile din această perioadă, bulele erau o metaforă pentru brevitatea existenței și a frumuseții trecătoare. Mai degrabă decât să elogieze mortalitatea, în lucrări precum Left With Only a Glimpse (2023) și Through the Flickering Present (2023), bulele acționează ca meditații între naivitate și cinism. Văzute prin ochii unui copil, bulele scot la iveală înclinațiile noastre înnăscute către lucrurile strălucitoare, evidențiind astfel simplitatea constitutivă jocului.

Opusă ei, există un cinism inerent paternității, îmbătrânirii și vieții suburbane, cu care Madrigal a învățat să trăiască. Auto-poziționarea în tensiunea dintre acești doi poli îi permite artistului să formuleze întrebări existențiale, acontextuale, familiare tuturor părinților – precum: “ Este posibil să ne angajăm în lume cu optimismul copilăriei după atâtea eșecuri umane, mai ales personale?”. În special în ultimul an, vigoarea cinismului a fost un punct de luptă pentru Madrigal, folosindu-se de ultimele sale lucrări ca lentile mai blânde prin care sa își poată nuanța contextul imediat. Conștient de admirația infinita atât a sa, cât si a familiei sale pentru viață, Madrigal transformă calitățile sclipitoare ale realității în spații sigure de existență, independente de lumea concretă. Un suflet romantic având un stil de viață practic in suburbie, asemeni unui antropolog, Madrigal mobilizează elementele de rutină ale vieții de zi cu zi în compoziții plastice. Astfel, într-un mod sofisticat și urgent care legitimează și elevează relația noastră cu normalitatea, Madrigal subliniază anxietățile universale legate de paternitate, banalitate și adâncirea în stări de complacere. În cuvintele sale: “Până la urmă, indiferent de unde mă aflu, sunt, încă parte, din această călătorie misterioasă, uimitoare. Așa că, cine poate spune că ceea ce se întâmplă la 13 miliarde de ani-lumină distanță este mai frumos decât să speli vasele? ”.

Larry Madrigal (n. 1986, Los Angeles) trăiește și lucrează în Phoenix, Arizona. Madrigal și-a finalizat recent studiile de masterat la Arizona State University din Tempe. Picturile sale sunt o suspendare și o celebrare a precarității prin care ritualurile noastre mundane cele mai banale sunt echilibrate din vârful prăpastiei care stă deasupra anarhiei absolute. Printre expozițiile recente se numără: Already, Not Yet, Galeria Nicodim, București (2023, solo); Galeria Nicodim, București: 10 Years, Galeria Nicodim, București (2023); Work / Life, Nicodim, New York (2022, solo); How Dare We Now Live, Nicodim, Los Angeles (2021, solo); Scattered Daydream, Nicodim, Los Angeles (2020, solo); When You Waked Up the Buffalo, Nicodim, Los Angeles (2020); Painting the Figure Now II, Wausau Museum of Contemporary Art, Wasau (2019); New Art Arizona, Shemer Art Center and Museum, Phoenix (2019); și Body Language: Figuration in Modern and Contemporary Art, curatoriată de Julie Sasse, Tuscon Museum of Art, Tuscon (2017).”