„CARANTINA”, expoziția lui Liviu Stoicoviciu de la Galateca
„Aceasta este cea mai recentă serie de lucrări realizate de Liviu Stoicoviciu în perioada pandemică, perioadă de izolare și introspecție. Aflat la a doua expoziție personală în spațiul galeriei Galateca, după Pentagon/Pentagramă din 2018, în care a fost explorată dimensiunea geometrică a secțiunii de aur, Liviu Stoicoviciu revine cu lucrări realizate în ultimii trei ani, reunite într- o expoziție de pictură acrilic și marker pe pânză curatoriată de Călin Dan ”unde culorile oscilează cu dexteritate între paleta diafană a pictorilor italieni din proto-Renaștere și violența ironică a artei op și pop”.
Proiectul expozițional CARANTINA este susținut de Institutul Cultural Român, coordonat de Anca Boeriu și Andreea Sandu, și prezintă în premieră publicului o selecție de 35 de lucrări realizate în perioada de izolare generată de criza globală, într-o perioadă de carantină socială, dar și o auto-impusă carantină a artistului, ce tocmai trecuse printr-o firească criză identitară pentru cineva a cărei operă creată în decenii a devenit brusc extrem de publică în urma amplei expoziții retrospective de la MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană, dublată de monografia apărută la Editura MNAC în 2021 (Liviu Stoicoviciu, Lucrări / Works, 1960-2017).
”Readus la nivelul zero al picturii, Stoicoviciu a făcut ceea ce orice manual de psihanaliză ne învață – s-a întors în starea de la începutul proceselor sale creatoare, când culoarea era mobilul determinant al traiectoriei compoziționale.
După o perioadă anostă, în care preocupările de ordin compozițional-geometric dominau pictura, Liviu Stoicoviciu s-a lăsat în ultimii trei ani dus de un instinct coloristic cu totul special, instinct vizibil în creația sa majoră încă de la debut. Există o ruptură fascinantă între motivația conceptuală și realitatea senzorială a imaginilor pe care artistul le poate genera, uneori într-un flux practic neîntrerupt. Progresiile geometrice, șirurile lui Fibonacci, structurile auto-similare din familia fractalilor sunt temele motivaționale și elementele unificatoare ale unei opere pe care Liviu Stoicoviciu o concepe/percepe ca pe un continuum, ca pe o totalitate fragmentară doar prin natura inevitabil limitatoare a realității picturale.” spune Călin Dan, curatorul expoziției.
După o perioadă anostă, în care preocupările de ordin compozițional-geometric dominau pictura, Liviu Stoicoviciu s-a lăsat în ultimii trei ani dus de un instinct coloristic cu totul special, instinct vizibil în creația sa majoră încă de la debut. Există o ruptură fascinantă între motivația conceptuală și realitatea senzorială a imaginilor pe care artistul le poate genera, uneori într-un flux practic neîntrerupt. Progresiile geometrice, șirurile lui Fibonacci, structurile auto-similare din familia fractalilor sunt temele motivaționale și elementele unificatoare ale unei opere pe care Liviu Stoicoviciu o concepe/percepe ca pe un continuum, ca pe o totalitate fragmentară doar prin natura inevitabil limitatoare a realității picturale.” spune Călin Dan, curatorul expoziției.
