TOP

Expoziția Anastasiei Calinovici de la Atelier 35

Raportul dintre uman și non-uman este în permanență supus structurilor de dominanță întreprinse în acest cadru. Această poziție are la bază naturalizarea inegalității și incluziunea violenței ori a ideii de servitute, drept ordine naturală. Somewhere between fever and decay vizează acest aspect și traduce ipostazele prezente în relațiile uman/ non-uman, apelând la diferite instanțe speculative. Expoziția funcționează drept fundal în generarea unui dialog critic, ce subliniază relațiile dintre individ, tehnologie și mediu, utilizând diferite pretexte vizuale. Acest cadru este înțeles prin prisma a diferite reprezentări ale instanțelor umane ori non-umane, precum relația dintre om și natura, implicit raportul dintre individul uman și cel non-uman și relația dintre om și tehnologie, cea din urmă fiind tradusă dintr-o perspectivă speculativă, misticul fiind un element mediator ale celor două posturi. 

Somewhere between fever and decay invită publicul să interacționeze cu obiecte ce investighează structurile de dominanță prezente în cadrul raportului dintre uman și non-uman și solicită individului o repoziționare și conștientizarea condițiilor postumane contemporane. Un prim aspect al acestei interacțiuni este generat de fundalul expozițional, ce are principal element, podeaua reconfigurată prin intermediul utilizării penelor drept material organic ce o acoperă. Acest demers constrânge publicul în a lua parte unui act ce traduce raporturile de dominanță dintre individul uman și cel non-uman, si anume acela de a călca deasupra unei materii animale. Această instanță a relației dintre cele două elemente coincide cu prezența reprezentărilor de tip hibrid a elemente organice. 

Un prim pas în înțelegerea acestor structuri este analiza individului aflat în raport cu mediul înconjurător și chestionarea rolului său în cadrul acestui fundal. Era Antropocenă aduce în prim-plan lipsa de sustenabilitate pe care activitatea tehnico-econimică actuală, consumerismul și capitalismul le presupun și impactul acestora asupra sistemelor naturale. Acest fapt subliniază dependența umană față de natură și indică pericolele și consecințele negative care amenință atât biosfera, cât și umanitatea. Astfel, Antropocenul este un concept postumanist, prin prisma ințelegerii umanului drept specie animală aflată în raport de interconectitudine cu biosfera planetară. Era Antropocenă solicită individului uman o analiză amănunțită a statutului său și o conștientizare profundă a influenței pe care acesta o are asupra ecosistemului. Totodată, pune sub semnul întrebării prezumțiile general acceptate antropocentrice ale gândirii umaniste și ale excepționalismului uman, categoriile ierarhice, implicit, etica relațiilor dintre uman și non-uman. Stratificarea drepturilor urmărind o taxonomie a ființelor vii a devenit un instrument fundamental în legitimarea violenței împotriva celor categorisiți drept non-umani. Într-un eseu din anul 2008, Emergent Forms of Death Warning Highly Toxic Experiments, Kristina Lyons subliniază modul în care, în cadrul capitalismului , acest tip de violență este înțeles drept thanatocapital ( thanato- provenit din grecescul thánatos, însemnănd moarte). Astfel, este posibilă existența unei piețe de desfacere pentru comercializarea indivizilor non-umani, chiar și după moartea lor. Lyons aduce în prim-plan discuțiile construite în jurul ideeii de putere și interesul pe care atât Michel Foucault cât și Giorgio Agamben îl manifestau asupra modului în care lumea modernă include natura în mecanismele de putere. În aceeași ordine de idei, Donna Haraway subliniază procesul prin care ființele non-umane devin sacrificabile, punctând relațiile de utilizare (use) dintre specii ca fiind non-simetrice. Pornind de la discuțiile construite în jurul teoriilor lui Kant sau Derrida, Haraway  explică modul eronat în care animalele non-umane sunt percepute ca fiind poziționate la polul opus față de om, ele fiind privite drept lipsite de înțelegerea propriei condiții și a inevitabilității mortii. 

Relațiile și distincțiile dintre organismele vii și tehnologie, pot fii utilizate în explorarea definițiilor normative ale termenului om. Teoriile lui René Descartes cu privire la raporturile dintre individ, mașinărie și animal au influențat filosofia vestică și au conturat tipare de gândire și înțelegere ale lumii organice și tehnologice. Astfel, analogia dintre organismele vii și elementele tehnice sau mecanice a fost tradusă în forme de exploatare și excludere, ce au susținut dezvoltarea sistemului capitalist. 

Într-o lucrare din anul 2015, Preternatural Machines, Elly R. Truitt, prezintă raporturile dintre tehnologie, religie și misticism, evocând colapsul științelor naturale și ale magiei în prezența automatizării. Astfel, interpretările spirituale sunt înlocuite de înțelegerea științifică a lumii, în vreme ce mecanismele tehnologice funcționează independent față de indivizii umani sau non-umani, continuându-și activitatea fără influența factorilor externi. 

Somewhere between fever and decay traduce aceste instanțe prin prisma a diferite pretexte vizuale, aducând în prim-plan nevoia unei repoziționări a individului uman în raport cu mediul înconjurător. O principală ipostază prezentă este misticul, înțeles drept mediator al relației dintre uman și non-uman. În acest context, tehnologia înlocuiește această noțiune și devine instrument al comunicării dintre cele două. Mecanismul tehnologic este reprezentat, în cadrul expoziției, de către programele generative AI. Capacitatea emergentă a software-ului este utilizată cu scopul de a media relația dintre cele două instanțe prin producerea unor imagini ce urmăresc hibridizarea naturii. Astfel, reprezentări încrucișate ale indivizilor umani ori non-umani rezidă în spațiul expozițional, alăturate fiind unor obiecte-artefact, înțelese a avea în acest context, funcții magice. Imaginile anunță un cadru straniu și își mută centrul de interes în jurul dimensiunii liminale atribuită reprezentărilor de tip hibrid. Intersecția dintre uman și non-uman se află în strânsă conexiune cu structurile dominante prezente în acest raport. Astfel, imaginile asigură o densitate afectivă, fiind focusate asupra naturii acestor relații, ele fiind translații pentru produsul acestor sisteme, și anume suferința ori moartea. În acest context, individul uman, devenit hibrid, la rândul său, utilizează tehnologia AI, drept instrument magic, ce semnalează distorsionările și modelul de exploatare antropocentric. Fluxul de imagini generate algoritmic este raportat intervenției umane, fapt ce este înțeles în spațiul expozițional, prin alăturarea picturii, drept reprezentare conexă. Raportul dintre uman și non-uman este tradus în titlul expoziției. Somewhere between fever and decay (Undeva între febră și descompunere) indică un spațiu liminal, situat între două momente atribuite existenței, respectiv non-existenței. Între febră și descompunere există suferința și moartea, cele din urmă fiind prescrise relației dintre individul uman și cel non-uman.

Anastasia Calinovici 

 

 

Post a Comment