Expoziția „Când arta întâlnește religia” de la Art Safe
„De-o omenire încoace gestul artistic se suprapune peste credințe, eresuri, se referă la karma, invocă, e rugăciune, se inspiră din realități sau creează ficțiuni, manifestă aspirațiile spirituale ale omului, profunda sau superstițioasa sa credință în divinitate. Actul credinței, exprimarea ei ține de etosul grupului, comunității, poporului. Făpturile înzestrate cu conștiința propriei existențe (se în)cred în instanțe superioare demiurgice, animiste, chiar nihiliste, ordonatoarele a toate cele și care justifică existența însăși. Fie că o fac ritualic, contemplativ, adorator, filosofic sau scrutător, chestionând și observând oamenii își exprimă credințele prin simboluri.
Gestul artistic vizual (și estetic) este, alături de sunet, prima manifestare cu rol cathartic a omului care caută să explice natura înconjurătoare, mediul, viața. În locul spiritului și în gestul ritualic are loc întâlnirea cu cel(e) care ne-a(u) creat pe noi cât și toate câte sunt. Sub soarele Ra, sub bolta cerului susținută de Atlas, la lumina zodiilor, a lui Apollo sau Bindis, sub norii de ploaie încărcați de fulgerele olimpianului Zeus, în dialog cu Jahve sau ascultându-l pe Zarathustra, făpturile conștiente ale planetei au îngenunchiat, au făcut ritualuri și s-au rugat; sau au stat în picioare și au înfruntat Zeul. În numele religiilor, miturilor, légendelor, zeităților, politeismului, creștinismului, Vițelulului de Aur, Islamului, mozaismului, lui Budha, Hare Krishna sau neantului, s-au purtat și se poartă războaie, se consumă conflicte, se clădesc imperii, orgolioase înfăptuiri, dar și sublim, gesturi de abandon de sine pentru a dărui celorlalți. Toată istoria omenirii e străbătută de devoțiune, de actul credinței față de ceva iar uneori de nimic.
În Anno Domini 2022, la tânăr început de mileniu al treilea, după un secol de tulburări sociale, politice și războaie străbătut de schimbări majore, rapide și șocuri sociale, după (încă) o pandemie și alte războaie trecute sau prezente, cam în ce fel se raportează oamenii la divinitate? Ce povestesc artiștii despre asta? Gest de credință, teribilism, sfidare, detașare sau declarație de…ceva, orice? S-a schimbat mult raportul care definea relația omului preistoric, grecului din Antichitate, sclavului din Roma Antică, credinciosului medieval, cetățeanului de la 1789 sau 1945 cu ceea ce animă ființele azi? Cum se raportează artistul contemporan la divinitate, la actul credinței față de cum o făcea semenul său acum 25.000, 8000, 2000, 300 sau chiar 50 de ani?
Peste douăzeci de artiști români au răspuns acestei întrebări în expoziția „Când arta întâlnește religia/ Aprilie 2022″. Sunt expuse lucrări ale unor artiști astăzi dispăruți dintre noi dar considerați contemporani prin poziționarea lor în actualitate. Dorința noastră este de a crea un dialog artistic actual cât și arc peste timp. Icoana pe sticlă care îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe sărbătorit pe 23 aprilie e prezentă în cadrul expoziției ca un pivot, referință și arhetip cultural, artefact care manifestă geniul țărănului român.
Aprilie (2022) este momentul anului încărcat cu multiple evenimente și sărbători creștine. Calendarul ortodox român sărbătorește pe Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Gheorghe omorâtorul balaurului, Floriile, Deniile, Prohodul și evenimentul cel mai important- Paștele cu Învierea Mantuitorului Iisus Hristos.
Aprilie 2022 e momentul când artiști români vor povesti despre raportarea lor la divinitatea.” Text de Raluca Ilaria Demetrescu
Artiști: Ada Muntean, Adrian Ghiman, Alexandru Ion, Beaver, Cornelia Daneț, Costel Chițimuș, Dana Catona, Denis Nanciu, George Apostu, Lilian Theil, Livia Penda, Louis Kareem Jamal, Maria Pop Timaru, Matei Emanuel, Mathias Bar, Mihai Mureșan, Paul Marat Baraka, Radu Carnariu, Raluca Ilaria Demetrescu, Răzvan Botiș, Sorin Dan Cojocaru, Tara von Neudorf, Teodora Gavrilă. Curator: Raluca Ilaria Demetrescu