• No products in the cart.
TOP

Expoziția „Despre frici uitate şi nopţi prietenoase. Avataruri ale oraşului nocturn” de la Art Safari

Odată cu intrarea noastră în istorie, imaginarul a hrănit și diversificat teama de noapte, frica de întuneric, de tot ceea ce este ascuns și poate fi dezvăluit pe neașteptate. Tăinuitele creaturi milenare din imaginarul nostru, care au hrănit și modelat civilizații și credințe, vor lăsa locul, într-un final, noilor opțiuni de colonizare a timpului nopții, pe măsură ce tehnologia a devenit folositoare în îmblânzirea deplină a întunericului. Orașul a fost instrumentul de remodelare nocturnă a etologiei, a preocupărilor, a imaginarului și a credințelor noastre.

Îmblânzirea nopții prin mijlocirea oraşului, dialogul cu resorturile ei intime, care ne-au modelat umanitatea și fiecare formă de civilizație, sunt o prezență recentă. Povestea orașului nocturn reprezintă și o nesfârşită confruntare între dorinţele părții noastre ascunse și iubitoare de întuneric (lumea criminalilor, a hoților, a inadaptaților sociali, adică tot ceea ce diurnul încearcă să vindece) și prelungirea unor preocupări cotidiene, pentru care diurnul nu mai oferă suficient timp. Aici ne referim la unele profesii, legate inclusiv de industria loisir-ului.

Dincolo de prelungirea zilei în noapte, cu orașe luminate și mulțimi colorate și atrăgător de zgomotoase (teamă colectivă de tăcerea sublimată a întunericului?), consumatoare de ceea ce este diferit, se păstrează sentimentul ascuns de explorare a unor dorințe pe care diurnul nu le permite pe de-a-ntregul sau dorește să le știe uitate. Noaptea oferă un misterios sentiment de nesiguranță ascuns în etologia noastră îndepărtată, iar această relație dintre mister și temeri nu a putut fi îndepărtată cu totul.

Într-un alt sens al istoriei, Noaptea a prilejuit crearea de avataruri folositoare pentru aceia care sperau să (se) cunoască, să (re)devină, să (se) schimbe, să (se) împlinească, să (se) distrugă, luându-și timpul nopţii drept aliat. Este ştiut că revoluţiile se fac ziua, iar loviturile de stat, iubitoare de tiranii, sunt preferatele nopţii.

Orașul ne-a scos din mitologie și din folclor, însă sufletele nopții rămân prezenţe foarte active, cu prelungiri în literatura sau în industria cinematografică contemporană. De la demoni iubitori de întuneric, vampirism, licantropism și până la răufăcători de tot felul – toate acestea sunt teme predilecte ale consumului cultural actual.

Revenind la tema noastră, omul a încercat să învingă întunericul și să reducă întinderea acestuia în timpul trăit. Orașul a diversificat tehnologia într-atât încât, în ultima sută de ani, durata nopții a cedat o bună parte din orele sale de început. Omul a împins timpul zilei târziu în noapte, fapt ce a determinat, la prima vedere, extinderea programului de lucru sau de divertisment. S-au dezvoltat chiar și unele profesii nocturne, iar unii dintre semenii noștri au convingerea că cel mai bine pot lucra în timpul nopții.

În ultimele generaţii, omul a dat nopții un nou conținut. Divertismentul și activitățile nocturne sunt diferite ca impact emoțional față de ceea ce este programat să se întâmple în timpul zilei. Sistemul nervos își dublează activitatea pe durata nopții – o moștenire din vremuri străvechi, când acuitatea reflexelor era primordială pentru supraviețuire. Acum distribuim aceste reflexe pentru a explora rafinarea senzitivului. Toate aceste schimbări sunt datorate vieții urbane.

Timpul odihnei reprezintă, însă, un factor important în evoluția umană. De zeci de mii de ani, omul și-a împărțit viața în zone de timp echilibrate privind ziua și noaptea, între viața activă și repaus. Astfel, și organismul nostru este calibrat să se dezvolte în acest echilibru. Diminuarea nopții pentru o perioadă îndelungată de timp determină creșterea riscurilor de îmbolnăvire fizică, dar și de alterare psihică. Cel mai adesea recuperarea este foarte dificilă.

Pe viitor, omul va tinde să controleze această balanță a timpului și se va adapta nopții și zilei în funcție de necesitățile impuse de profesie sau de societatea în care trăiește. De asemenea, va fi creată tehnologia care îl va ajuta la această adaptare.

Avatarurile oraşului nocturn reprezintă o introducere ȋn formă scurtă a fenomenelor sociale şi culturale legate de timpul şi de viaţa nopţii sau inspirate de ea, unele având origini primordiale, cele mai cunoscute fiind hrănite de istoria vieţii urbane. Patrimoniul este dificil de găsit şi cu atât mai mult de circumstanțiat temelor legate de timpul nopţii. Alături de lucrările oferite de Muzeul Municipiului Bucureşti, această poveste despre nopți urbane aduce în faţa publicului o serie de piese din colecțiile didactice ale Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” și Institutului de Antropologie „Francisc Rainer” – Academia Română, unele fiind expuse public în premieră.

Ceea ce vom explora împreună, cu acest prilej, este şi va rămâne un șantier deschis pentru toţi cei interesați să studieze, să cerceteze istoria nocturnă şi cotidianul trăit cu fiecare noapte, în interiorul generațiilor.”

Adrian Majuru

 

Post a Comment