Impecabilitatea contururilor, înăuntrul cărora se mișcă ca într-o cușcă hățișuri de culoare, fac ca formele să pară atașate fundalului sau că tocmai se pregătesc să se desprindă și să se agațe de alt fundal. În același timp, prin texturi, linii, culori și simboluri, Constantin Severin creează spații de întoarcere și revenire, ca niște portaluri ale timpului. Țesute în relief, suprafața picturilor creează un dialog contradictoriu între vizual și tactil, între catifelat și zgrunțuros, calm și tensionat. Privind fiecare lucrare în parte, ne dăm seama că acestea ne îndeamnă la o revizitare a marilor capodopere care ne vorbesc despre universalitate – „Autoportretul” lui Van Gogh, „Christ mort” de Mantegna, „Portretul soților Arnolfini” de Van Eyck, „Portretul Papei Inocențiu al X-lea”, „Portretul lui Sebastián de Morrade” și „Venus în oglindă” de Velázquez – și care gravitează în jurul „Damei cu hermina” a lui Leonardo, așezată în centrul spațiului expozițional sub forma unei instalații, care pare că ne urmărește indiferent de locul în care ne aflăm, indiferent de lucrarea pe care o privim. „Ianus – Bifrons”, denumirea instalației, trimite la unul dintre cei mai vechi zei din mitologia romană, considerat de multe ori un zeu al tuturor începuturilor, un spirit animist al ușilor și arcadelor, reprezentat cu două fețe: una care privește înapoi, iar alta care privește înainte. Dincolo de reprezentările unor astfel de capodopere, le regăsim și pe acelea ale unor motive primitive, cum ar fi statuetele ce aparțin culturii Gumelnița. Astfel, opera lui Constantin Severin ne supune unei întoarceri, ca printr-o ușă, la valorile comune, reconstruind limbajul originar, pentru a intra prin altă ușă și a înțelege prezentul. Pe de-o parte, lucrările expuse ne confirmă că opera de artă este contaminată de trecut, iar pe de altă parte, ne amintesc de memoria colectivă și atemporalitatea artistică. Prin urmare, ce dovadă mai mare de universalitate, de „rădăcini comune”, de „memorie colectivă” decât aceea de a așeza un „Țipăt” (el însuși colectiv) al maestrului Baba lângă capodoperele clasice ale picturii europene sau de a le amesteca pe acestea cu motivele primitive? Cu greu putem vorbi de spațiu și timp când toate acestea sunt îmbinate pe o singură pânză.

Așa m-au întâmpinat cele peste 30 de lucrări, reprezentative pentru Expresionismul Arhetipal și Quantum Figurative, reunite sub titlul „Două decenii sub semnul Expresionismului Arhetipal, 2002-2022” la Casa Filipescu-Cesianu.

Fondator și reprezentant al expresionismului arhetipal (2001), Constantin Severin explica într-un interviu semnificația acestui curent artistic: „Expresionismul arhetipal își găsește locul între cele două paradigme majore ale artei contemporane, figurativul și abstractul. El reprezintă o căutare spirituală a rădăcinilor comune aflate dincolo de accidentele tragice ale istoriei. Este o încercare fascinantă de a redescoperi acel Tahiti al memoriei noastre colective prin intermediul formelor și figurilor exotice ale vieții noastre interioare. Este o artă suspendată între real și imaginar și necesită în egală măsură rigoare și mister, matematică și lirism, simplitate și paradox. Conceptul meu de lucru ca artist vizual, expresionismul arhetipal, deși pare a fi unul nou descrie de fapt o realitate artistică imemorială. Expresionismul arhetipal este într-adevăr un nou concept, dar cu ecouri de substanță într-o străveche tradiție de a concepe arta, specifică și culturilor din trecutul îndepărtat. Culorile tari, deformările și o sensibilitate specială de a-ți imagina lumea nu sunt exclusiv prerogativele expresioniștilor moderni. (…) Prin lansarea acestui concept în arta contemporană am dorit să transmit că noi avem încă din cele mai vechi timpuri A TREIA PARADIGMĂ, arta arhetipală, deoarece majoritatea experților de artă actuali consideră că avem doar două paradigme majore, figurativul și abstractul.”

Adina Rențea, curatoarea expoziției, adaugă: „Motive ale artei preistorice de tipul: spirală, cerc, ove, linii, elipse, benzi, simboluri solare sau celeste, semne de alfabet, verticale, oblice, circulare, concentrice sau în alte posibile combinații, asigurând, prin plasarea lor, simetrie, echilibru, ritmicitate, ridică simbolismul geometric la condiția de artă. Păstrând o serie de teme tradiționale, pe care le expune într-o formulă nouă, printr-o cromatică bine dozată, contrastantă uneori, artistul creează o paradigmă mitică, o întoarcere în timp, în zonele arhetipale ale omenirii și ale culturii. (…) Înzestrat, deopotrivă, cu două mari talente – arta picturii și arta scrisului – ambele cunoscute și recunoscute la nivel internațional, Constantin Severin e unul dintre artiștii pentru care, «a trăi frumos este prologul oricărei creații autentice».”

Vernisajul expoziției a avut loc în data de 30 martie, moment în care a fost lansat și volumul de poeme al lui Constantin Severin, „Viețile pictorilor”. Organizată de Asociația Eudaimonia Europa, expoziția „Două decenii sub semnul Expresionismului Arhetipal, 2002-2022”, găzduită în mansarda Casei Filipescu-Cesianu, poate fi vizitată până pe data de 8 mai 2022, de miercuri până duminică, orele 10:00-18:00.