„Neconvenționalul artist fotograf din București, editor rebel de cărți de fotografie și creator de conținut „hiperreal”, Mihai Barabancea jubilează în zona de conflict dintre a crea artă și a o mistifica, între sentimentul de apartenență la lumea artei și resentimentul față de aceasta. Documentarea vizuală a vieții de zi cu zi în România neoliberală a surprins, încă de la începutul demersurilor sale artistice, aspectele cele mai bune și mai urâte ale naturii umane și, inevitabil, a rănit sentimentele multora. Devenind un paria chiar înainte de a începe, Barabancea și-a construit cu îndrăzneală propriul univers alternativ: Metatronix 3000.
Revelată pentru prima dată publicului larg sub forma primei expoziții personale a artistului, această lume se extinde asupra mai multor medii și se materializează în diverse formate fotografice. Pozele amatoricești, imaginile documentare, instalațiile și fotografiile unor realități cinematografice configurează un spațiu vizual oarecum asemănător cu World Wide Web. Făcând uz de calitatea materială a filmului fotografic și a specificațiilor tehnice precare ale modelelor vechi de camera foto digitală, realitatea se întrepătrunde cu virtualul într-o explorare delirantă, dar emoționantă a ceea ce pare autentic și fals în era digitală.
Cuvântul METATRONIX rezonează nemaipomenit cu utopia cibernetică a metaversului și a mecatronicii – un domeniu multidisciplinar al Ingineriei Mediului din cadrul industriei globale de producție automată avansată. Oarecum înșelător pentru cei dornici să se cufunde în noile lumi euforice ale NFT-urilor și să trăiască visul eliberator de „a fi vegheat de mașini ale grației iubitoare” în realitatea virtuală și dincolo de aceasta, metarealitatea lui Barabancea propune o viziune asupra prezentului digital ca fiind împânzit de vechi și noi medii ale căror proprietăți au impact real asupra abilităților omului de a gândi. Caracteristic abordărilor filosofice care apar în mișcarea tehnorealistă de la sfârșitul anilor `90 în cadrul studiilor de noi media și tehnologii, artistul investighează implicațiile sociale exercitate de tehnologiile online de comunicare, din prisma revoluției pe care acestea o produc, și nu a dimensiunii lor utopice.
Arta lui Mihai Barabancea este prezentată în această expoziție din perspectiva autonomiei pe care mediul fotografic a câștigat-o în relație față de realitate, o abordare care continuă ideea inventată în anii ’70 de artă nonconceptuală de către fotograful canadian Jeff Wall, precum și cu munca experimentală a unor artiști precum Paul McCarthy în arta video și fotografie, și Amalia Ulman în abordarea ei față de instrumentalizarea platformelor de social media. Dezbaterea asupra autenticului și a falsului, asupra simulării și și simulacrumului, teme care i-a preocupat pe mulți dintre cei mai cunoscuți artiști români pe plan international, începe un capitol nou. Barabancea transformă infinitele posibilități ale vieții după experiența în online într-un reality show despre singurătatea colectivă, în care falsul se simte mai real decât realitatea în sine.” Curator: Carmen Casiuc