„Dualitatea este firească: ceea ce omul a perceput din timpuri imemoriale ca fiind opoziția dintre zi și noapte, dintre bine și rău, dintre frig și cald, sau dintre caracterul masculin sau cel feminin, reprezintănimic altceva decât echilibrul lumii. Religiile lumii, curentele filosofice, respectiv, gândirea cotidiană se hrănesc și ele din dualitate, din noțiunea cum că trăim stări diferite care se pot transforma în opusul lor într-un mod fluid. Noaptea devine zi, sezonul rece devine cald, circumstanțele nefaste se transformă într-o zi în unele prielnice. Sau, folosind cuvintele lui Botond Részegh pentru a exprima această dualitate: „În vis am trăit momente îmbătătoare. Brusc m-am trezit și am început să mă simt anxios.

Pictoriţa Judit Reigl a avut și ea un vis ciudat – și nu întâmplător o evoc pe ea, cu siluetele sale desenate, cu prilejul acestui vernisaj: a văzut două bile care se rostogoleau, una neagră, cealaltă albă. Cele două bile fugeau una de cealaltă, căutând să se refugieze zadarnic în diferitele colțuri ale camerei. În cea de-a doua parte a visului, cele două sfere s-au transformat într-un bărbat și o femeie. Bărbatul a încercat să o cheme înapoi pe femeia care se îndepărta, dar din gât nu i-a ieșit niciun sunet. La sfârșitul visului, artista și-a dat seama că atât femeia care se îndepărta, cât și bărbatul care o chema erau de fapt ea însăşi. Această îmbinare onirică a două identități nu se regăsește doar în suprarealitate, ci și în mitologia antică. Se spune că Tiresias, în calitatea sa de preot al lui Zeus, s-a transformat în femeie în momentul în care a călcat pe un șarpe femelă care se împerechea. Mulți ani mai târziu, după ce a născut copii în calitate de preoteasă a Herei, scena s-a repetat, dar de data aceasta a călcat pe șarpele mascul și s-a transformat din nou în bărbat. Tranziția către experiențe diferite a preocupat omenirea civilizată de-a lungul întregii sale istorii.

Identitatea masculină și feminină reprezintă un simbol de bază al dualității. În arta lui Botond Részegh, utilizarea figurilor, plasarea lor una lângă cealaltă, respectiv, faţă în faţă, sugerează cum că relația dintre figuri se bazează pe observarea relațiilor de cuplu. Da-ul și nu-ul, acceptarea și respingerea, cooperarea și opoziția, solitudinea şi viaţa de cuplu sunt concepte și comportamente care reprezintă totodată și punctul de plecare al pronlemelor în arta lui Részegh.

Botond Részeg este un artist plastic. Motivul pentru care nu spun că este un pictor sau un grafician este pentru că în centrul operei sale se află conținutul care aşteaptă să fie exprimat, nu mediul însuşi. Dar limbajul vizual pe care îl folosește pentru acesta este unul pictural, indiferent dacă lucrează pe pânză sau pe hârtie. Tuşele sale gestuale și formele sale exagerate continuă o tradiție artistică care mai degrabă evocă decât ilustrează. În arta de după cel de-al Doilea Război Mondial, a apărut, şi a fost prezent în mod constant reprezentarea gestuală a stărilor psihologice, în care pensula, cerneala și vopseaua diluată prezintă un potențial mereu exploatabil, deoarece iau în considerare șansa, posibilitatea ca nu doar „voința” artistului, ci și a materialului folosit să fie exprimat. Linia exprimă, dar, pe lângă faptul că ilustrează o formă care evocă o figură, în mod implicit exprimă şi starea figurii, respectiv, a artistului creator. Starea în care se află, modul în care se raportează la subiectul său, sentimentul pe care îl exprimă: tensiunea, calmul, emoția sau lipsa de emoție pe care dorește să o asocieze cu creionarea lucrării.

Dacă caracterul marcant al liniei este un da-nu, existența și intensitatea culorii nu face decât să evidenţieze în mod suplimentar tema picturii. Nu este o coincidență faptul că paleta lui Botond Részegh include culori puternice, albastru, galben, negru sau alb, soluțiile sale contrastante subliniază din nou această dihotomie. Alegerea culorii îl caracterizează pe artist și caracterizează lucrarea în sine, având ca rezultat compoziții izbitoare, de neuitat. Această expoziție este despre definirea acestei teme și a acestei viziuni: atât în selecția lucrărilor, cât și în alegerea titlului –Simpla dualitate – am subliniat faptul că există multe puncte de legătură și de intersecție între poli.

Și permiteți-mi să închei cu un nou citat al lui Botond Részegh: În visul meu, îndoiala a atentat la propria-mi viaţă. M-am revoltat împotriva ei. M-a învins. Iar cu aceste cuvinte inaugurez, iată, expoziţia.” Zsolt Petrányi