TOP

„He was in love with Eve”, expoziția Nataliei Romanciuc de la Kulterra

„Totul a început cu o poveste de dragoste, chiar la începuturi… Dragostea dintre Dumnezeu și Eva. Căci lumea și dragostea au apărut deodată. Și era bine atunci, câtă vreme acela nu era un Dumnezeu încruntat, ci unul îndrăgostit. Asta până când Eva și Adam au descoperit liberul arbitru. Libertatea de a greși.
Aceasta este povestea pe care Natalia Romanciuc ne-o propune: o lume edenică și o lume „căzută” deopotrivă, cu protagoniștii ei cu tot. O lume simbolică, subtilă și intensă, tragică și frumoasă în același timp, ținând cont că e despre iubire. O poveste – zice titlul – la timpul trecut, însă mereu actuală, mereu în schimbare.
Natalia Romanciuc vorbește despre toate acestea într-o pictură puternică, îndrăzneață, desfășurată abil pe mari suprafețe. Desenul său frust și obiectele sale ceramice concise, completează discursul pictural al artistei populat de figuri umane abreviate, cu trupuri robuste dar fragile în același timp, formulate într-o cheie expresionistă, dar care găsește deopotrivă ecouri din Arta brută și Fauvism. Femeia e personajul central al scenelor închipuite de artistă: aceasta e femeia prin excelență, femeia matrice, personajul primordial, dar care poartă câte ceva din toate femeile lumii, de acum sau dintotdeauna.
Și mai e ceva: lumea vizuală, cea făcută vizibilă de Natalia Romanciuc e o lume generoasă, însă mereu parcă neîndestulătoare: personajele sale sunt contorsionate și claustrate și de aceea caută evadarea dincolo de cadru. Și tot din aceeași dorință, recurg la gesturi, vorbe și semne: cruci, inimi, declarații de credință și cugetări despre sine și iubire. De altfel, utilizarea simbolului – vizual sau scris – e o parte importantă din strategia artistică a Nataliei, ea mânuind cu știință și reverență, dar cu o fascinantă libertate, uneori chiar iconoclastă, repertoriul hagiografic creștin și universal, ca și variile legende ce le înconjoară. Chestie care ține de libertatea înțelegerii acestora, în primul rând; de cum le putem vedea, nu cum ar trebui văzute.
Căci despre asta este vorba în expoziția Nataliei Romanciuc: despre posibilitatea unei întâmplări, despre (ne)plauzibilul unei povești de dragoste dintre Dumnezeu și Eva, dintre om și divinitate, un scenariu despre care artista își asumă libertatea de a vorbi grav, dar și ludic, într-o artă ce confirmă nu doar o puternică notă personală, ci și pofta de căuta, de a colora, de a-și înnoi mereu limbajul artistic.”
Curator | Horea Avram

Post a Comment