„On This Side of the River Elba” este prima expoziție personală a unui artist român la Stedelijk și prima retrospectivă comprehensivă a artistei Ana Lupaș, considerată a fi unul dintre artiștii cei mai importanți din Europa de Est încă din anii 1960.

Opera versatilă a Anei Lupaș (născută în 1940, Cluj, România) se întinde pe mai mult de șase decenii și include lucrări textile, sculpturi, instalații și acțiuni, fiind în concordanță cu mișcările neo-avangardiste ale anilor ’60-’70, precum land art, post-minimalism și Arte Povera. Lupaș s-a inspirat din folclor și artizanatul popular folosind, în mod deliberat, materiale care nu erau asociate cu arta la acea vreme, cum ar fi lâna, bumbacul, cânepa și inul.

Opera sa este încă surprinzător de actuală și se pot face mai multe paralele între practica ei artistică și temele lumii  contemporane, precum reziliența, individualitatea și conservarea moștenirii culturale, care sunt reflectate în opera ei. Interacțiunea ei intensă cu natura și materialele naturale poate fi văzută ca o formă de îngrijire pentru ceea ce era în pericol de a se pierde sub influența modernizării și distrugerii pe scară largă a peisajului ancestral.

Stedelijk prezintă o serie de repere din opera Anei Lupas din anii 1960 până în prezent. Punctul de plecare al expoziției este Haine de împrumut (1989), achiziționat de Stedelijk în 2022. Instalația constă dintr-o serie de haine lucrate manual, pe care Lupaș le-a distribuit în cadrul grupului său de artiști, Atelier 35, în ultimii ani ai regimului comunist din România. Membrii au fost încurajați să-și coasă numele pe o etichetă pe interiorul jachetelor, care au devenit astfel obiecte tangibile ale unei rețele de rezistență artistică.

Printre lucrările importante ale retrospetivei se numără și instalația umedă (1970) sau Procesul solemn (1964-1976, 1980-1985 și 1985-2008), ambele dezvoltate în colaborare cu comunitățile locale din Transilvania. În aceste lucrări, Lupaș împletește arta cu tradițiile locale, ritualurile și basmele populare, pentru a păstra și a menține viu sensul atemporal al artei în comunitate.