„Noi, cei care cunoaștem semnele abecedarului metafizic, știm ce fel de dureri sunt închistate într-un portic, într-un colț al străzii, între perețile unei camere sau în interiorul unei cutii.”

(Giorgio de Chirico)

„Fruzsina Siklódy este masterand la secția de grafică a Universității de Artă Plastică și Design din Cluj. În anii din urmă a experimentat mai multe genuri ale graficii, preocupându-se cu pasiune de tehnicile de copiere, de grafica digitală și de crearea ilustrațiilor.

Majoritatea operelor expuse aici fac parte din lucrarea ei de licență, seria Spații interioare. Această serie prezintă spații care se dedau reflectivității: pe ele, artistul le-a creat ca litografii și ca grafici digitale.Temele centrale ale creațiilor sunt spațiile create de om și funcțiile lor, respectiv obiectele din spațiu și semnificațiile lor.

Seria prezentată în Galeria Nouă Kriterion a fost făcută la apelul Bienalei Grafice din Secuime: acesta aștepta un răspuns la o situație de criză și s-a relaționat în mod critic la „noua normalitate” generată de pandemie. Spațiile interne ale lui Fruzsina Siklódy amintesc vrând-nevrând de singurătatea anilor izolației, de tristețea acestora, de constrângerea noastră la introspecție. Cum își amenajează omul spațiul lui propriu, cum își aranjează ambianța? Aceasta este întrebarea pe care lucrările și le pun. Cu toate că n-au personaje antropomorfe, lipsa omului se simte totuși în spațiile respective, oprește timpul și le dă graficilor o atmosferă metafizică.

Seria Spații interioare prezintă niște spații fictive în care se îmbină locurile, spațiile ambientale, fragmentele de străzi, locurile exterioare și interioare, cotidiene și sacre. Elementele pe care le vedem pe lucrări, fragmentele de pe mobile ne sunt cunoscute tuturor, dar compoziția, răsturnarea îndrăzneață a perspectivei, distorsionarea ei prezintă o lume onirică. Un vis apare fragmentat în memoria noastră, numai atmosfera lui rămâne și ne influențează dimineața – astfel „rămân” și obiectele lui Fruzsina Siklódy și ne călăuzesc într-o lume suprarealistă.

Obiectele se desprind din uzanța lor obișnuită și capătă o însemnătate aparte prin sentimentele pe care le-au stârnit odată și prin experiențele de care sunt legate. Amintirile proprii apar ca niște elemente scenografice pe lucrările artistei, așa devin un fel de teatru al memoriei pe a cărei scenă apar imaginile și impulsurile realității.Sunt imagini din ambianța individuală al experienței personale. În obiectele care așteaptă mute sclipesc amintirile, bucuriile și decepțiile trecutului, apar dintre pereții care se mișcă din loc, se retrag în geometria frumoasă a gresiei. Amintiri și sentimente reale și ireale vântură printre pereți, răstoarnă un scaun, ating perdeaua, mișcă axul camerei și îl reîntorc într-o irealitate nemiloasă.

Lucrările lui Fruzsina Siklódy povestesc amintirile, dorințele și speranțele spațiilor părăsite cu ajutorul limbajului vizual, pentru că cel care cunoaște semnele abecedarului metafizic acela știe și că într-o cameră sau în interiorul unei cutii sunt închise bucurii și dureri.”