TOP

Light clarity avocado salad in the morning la Jecza Gallery

Jecza Gallery

”Pentru Frank O’Hara al cărui vers dă și titlul expoziției, poezia trebuia să fie ca o conversație la telefon între doi prieteni buni. În sistemul artistic construit pe o realitate de tip intersubiectiv, conversația prin obiect ca proces de a comunica inadvertențe sau soluții în ordinea economică și politică a lumii ori a sistemului inerent, începe să contureze rețelele unui teritoriu care mai mult ca oricând pare a funcționa în propunerea de soluții pentru probleme de tip social sau de mediu. Prin acest teritoriu uneori participativ, alteori intimist, se pot avansa posibilități pentru societatea contemporană prinsă în vâltoarea schimbărilor tehnologice accelerate, văzută ca Lumea așa cum ea „nu apare încă”, dar în curând „va apărea”. În momente precum prezentul, când suntem amenințați de revenirea la totalitarism, de schimbările climatice și de creșterea disparității economice, ținând cont de noile moduri de a vedea lumea, de la selfie la viziunea dronelor, se conturează și în practica artistică moduri ce îndeamnă la un activism angajat.
Ce se poate observa pe parcursul spre acest cadru instituțional văzut ca ideal este necesitatea chestionării materialității artefactului artistic, element central până acum în materia istoriei artei. Prin sedimentarea practicilor postmoderniste în majoritatea domenilor vieții culturale, mai ales în cel audio-vizual, fie că vorbim de post-internet art sau post whatever, pare că ne aflăm în cadrul unor coordonate plasate într-un punct în care parafrazându-l pe Nicholas Mirzoeff, post- nu ar trebui înțeles ca „succesorul lui”, ci ca „criza lui”. Este în fapt o criză a obiectului, care este înțeles prin materialitatea lui ca o ultimă graniță în fața tehnologicului imaterial iminent. O coajă pe zi ce trece mai subțire, dar care la fel ca și în cazul moleculei și mai apoi al celulei în biogeneză, poate susține sisteme autonome tocmai prin închiderea în înveliș, delimitând un sistem de cel general, sau poate coagula organisme avansate prin alinierea simbiotică a acestor micro-sisteme, în ceea ce am putea defini ca zona critică în accepțiunea lui Latour. Probabil că astfel, pasul necesar este contextualizarea subiectivității, conștiinței și a eticii, așa cum apare ea din materialul procesat prin intermediul practicii artistice.
Punând în față și evidența că în majoritatea domeniilor industriei, tranziția de la linia de producție la automatism este în plin proces de desfășurare, sau că în multe alte zone precum serviciile publice aceasta este aproape completă, transgresarea obiectului și în domeniul artelor vizuale pare o realitate articulată firesc, sau un entropic efect de domino. În acest context expoziția -Light clarity avocado salad in the morning- își propune să reprezinte o dublă stare ca o superpoziție cuantică, spre ceea ce înseamnă depășirea obiectului, surprinsă în lucrările artiștilor prezenți.
Observăm pe de-o parte, abordarea artefactului artistic ca obiect perisabil prin practici intervenționiste sau instalaționsite, în care acesta este adesea compus din obiecte uzuale, sau tratat cu o neglijență voită, ludică ori violentă, obiect aflat deseori la granița intermedia și care pare a reimagina ecosistemul hiper urbanizat de azi printr-un imaginar format dintr-un arsenal al anxietăților claustrante. O fortăreață șubredă a credințelor medievale sub lumina realismului magic de factură tehno digitală. Aceste instanțe au fost intens promovate în ultimii 5 ani de unele dintre cele mai vizibile platforme online dedicate artelor contemporane, ca Tzvetnik sau O Fluxo. Fie diametral opus, putem observa o a doua instanță prin realizarea artefactului artistic cât mai precis tehnic și estetic, uneori mașinist ori cu ajutorul imprimantei sau a tehnologiilor de modelaj 3D, tinzând spre perfecțiunea obiectivă și lipsită de gest a unui obiect al designului de consum. Aceste instanțe sunt abordate atât în genurile majore(unde observăm conștiința continuității unei tradiții aflată în manierismul ei), cât și în ceea ce până recent erau văzute ca medii adiacente – lucrări textilele sau ceramice care capătă prim-planul în contextul global al democratizării genurilor. Un fel de acheiropoieta ale hiper modernității. Aceste practici, comparativ cadrului antemenționat, sunt astăzi promovate preponderent în mediul galeriilor de tip „blue chip” sau al bienalelor și târgurilor de artă.
Ne propunem să putem atingem un echilibru optim între aceste procese artistice, pe cât se poate apropiat de ceea ce în teoriile informaționale se numește marginea haosului, concept care definește un spațiu de tranziție între ordine și dezordine și despre care se presupune că există în majoritatea sistemelor, de la rețelele neuronale la sistemele interplanetare -o regiune ipotetică aflată între ordine și aleatoriul complet, unde complexitatea este maximă și funcționarea oricărui sistem, optimă.
Semnificația alegerilor materiale poate părea adeseori exagerată în era hiperconectivității actuale, pe măsură ce ne obișnuim să interacționăm tot mai natural în teritoriile digitale imateriale. În prezent, arta pare că oferă o închipuită ancoră atât de necesară – o practică a proliferării și manifestării atingerii umane, simțită fie prin accentuarea acțiunii, fie prin lipsa gestului.” – Horațiu Lipot

Artiștii care expun sunt: Andrei Arion, Ana Avram, Anca Barjovanu, Traian Chereches, Lorena Cocioni, Otto Constantin, Florina Dragus, Matei Dumitriu David Farcas, Luca Florian, Adela Giurgiu, Marius Ghita, Gwen, Raisa Hagiu,, David Horvath, Nicoleta Mures, Andrei Pitut, Abel Rad, Ioana Stanca, Alexandra Tudosia

 

Post a Comment