Expoziție Codruța Cernea la Mobius
Mobius Gallery
„PARADISE OF LOST DESIRES este o serie care a început firesc, observând ce desenez în mod repetat. Am intuit-o ca fiind o expirație profundă care calmează și facilitează explorarea mai relaxată. Peisajul e mereu prezent, reflectând nostalgia după posibilități neîmplinite, dar și ceva ce mi-a lipsit în ultimul an și am transferat în timp real pe pânză. Aproape în toate lucrările apar profile umane, ca niște panglici suspendate și mâini conturate pictate plat, îmbinate în gesturi simple, inofensive și tandre. Pentru mine ele vorbesc despre nevoi emoționale esențiale, îngropate, amânate și care nu pot fi rezolvate sau înlocuite, oricât de bine ne curatoriem viața profesională, posesiunile materiale și stilul de viață.” – Codruța Cernea
„Lucrările cele mai recente, din 2020 (Cădere în Sus, Suntem Natură, Lună Plină, Dispărut) aprofundează scufundarea sinelui în sine, în oglinda tabloului, locul în care survine nostalgia lumilor dispărute dinăuntru, în fuziune cu proiecția lumilor dinafară, posibile. Curajul de a picta gesturi simple și arhi-cunoscute, dar care au fost prohibite de mai mult timp din reprezentarea artistică, pe criterii de bun-gust și de poziționare ideologică, le face pe acestea superioare imaginilor: ele devin acte manifeste în lucrările recente ale Codruței Cernea. Atingerea, mîngîierea, cuprinderea obrazului, învăluirea pieptului, îmbrățișarea golului, trasarea conturului feței, nu prin linia clară a desenului, ci prin palma care parcurge chipul cunoscut, toate aceste neașteptate arme albe din panoplia artistei sperie prin inofensivitate, ca și cum ar fi descoperite în urma unor săpături de arheologie a viitorului emoțional precar al omenirii, care ar mai găsi doar aceste vestigii ale trăirilor. Ca într-un fel de Odisee spațială 2001 afectivă, produsă de un Stanley Kubrick cu paletă în loc de cameră de filmare, distopia super-revoluției tehnologice viitoare este doar schițată, dar consecința acesteia, naufragiul emoțional, este reprezentat in extenso de Codruța Cernea. În laboratoarele sale mentale neo-romantice este re-creată artificial afectivitatea, inseparabilă de corpul lumii actuale. Un corp-peisaj care este mereu reactivat, prin recurența nostalgică a casei (navei, ferestrei, cortului), a apei (balta, lacul, fluviul), a naturii (peisajul neverosimil și standard-verde), a insulei (care trimite la solitudine, la insularizare) care par, toate, rememorate fără încetare de o conștiință absentă, dar care se caută asiduu pe sine prin toate colțurile tabloului”. – Erwin Kessler