PostPunk (26 martie – 09 mai, Rezidența BRD Scena9) este o expoziție-investigație a scenei artistice recente din perspectiva unor întrebări ridicate de mișcarea locală punk din România la începutul anilor 1990.

După 1990, vibe-ul punk s-a cristalizat în exprimări artistice diferite, performance, body art, foto, video, multimedia, a dat naștere unor trupe ca Terror Art, Haos, Skandal, Null 00 sau AntiPro și unor fanzine ca Revolta punk sau Love kills, importantă azi pentru mișcarea feministă autohtonă. Expoziția creează un traseu prin istoria acestei mișcări pe care o readuce la viață pentru publicul larg. Mai mult decât o recuperare a unui patrimoniu cultural imaterial al unei generații, expoziția PostPunk de la Rezidența BRD Scena9 își propune să chestioneze prejudecățile dominante față de ierarhiile de gen, etnice, rasiale şi de clasă, față de normele sociale și sexuale atomizante și uniformizante. Curatorii proiectului, Mihai Laurențiu Fuiorea și Raluca Oancea, provoacă astfel întâlnirea dintre punkeri cu ștate vechi ca Rocco, lider al mișcării punk din Craiova și solist Terror Art, Ionel Ciupureanu, poet și colaborator al aceleiași trupe, și artiști vizuali din tânăra generație în mod evident influențați de estetica culturii punk ca Megan Dominescu, Bandi Sasha Robert și o parte din colectivul Biserika (MR, pnea & Sergiu Sas).

„Având ca punct de plecare o consistentă arhivă muzicală și vizuală a mișcării punk underground din Craiova, expoziția curentă își propune să investigheze în ce măsură mai este prezent pe scena contemporană a artei acel spirit subversiv de „revoltă a tinerilor“ față de diferite forme de represiune și uniformizare. Ne vom întreba astfel dacă arta mai poate fi astăzi transgresivă, dacă etica Do it yourself, ca etică a acţiunii și remediu la pasivitate, ca ieșire militantă minoritară și marginală din rangul valorilor spectacolului, funcționează încă.” – Raluca Oancea (Nestor)

„Crizele de astăzi cer reînnoirea practicilor sociale, practicilor estetice, practicilor de sine și raporturilor cu ceilalți. Experiența grupurilor alternative cum este punk-ul nu trebuie văzută ca un experiment muzical, social sau politic care și-a trăit perioada sa de glorie, ci ca o sursa de interogare a prezentului. Era – și încă mai poate fi, dar în alt mod, reinventat – o alternativa contra inchiderii și uniformizării, contra replierii identitare, a funcțiilor si rolurilor de putere. Astfel, problema punkului, așa cum o vedem noi, nu e importantă doar ca reciclare a unei memorii individuale sau culturale ci prin faptul că poate chestiona modurile noastre actuale de a fi.” – Mihai Laurențiu Fuiorea