„În Pulsatilla, cea mai recentă expoziție de la galeria Scemtovici & Benowitz, Daniela Vîrlan abordează o direcție nouă în practica sa artistică și chiar dacă temele picturilor sunt inedite, recunoaștem elemente specifice creației anterioare a artistei.

Ora albastră
Punctul proxim al creației sale este acel ochi (interior) care scrutează, privirea (spre sine) filtrată prin sensibilitate drept categorie estetică. Punctul remotum se adaptează prin ferestre larg închise, la luminile roșii, roz, albastre ale crepusculului de peste dealuri, mări, nori, Lactee Căi.

Peisaje (interioare)
Artista ilustrează o lume fabuloasă, compusă din fragmente de basme izvorâte din vise cu putti, aripi și ființe înaripate, flăcări, plante și sugestii de ce vrem noi, elemente abstracte, pulsatille picurătoare situate între lumile de aici și de acolo din sine și din cuprinsul orizonturilor. Intuiția devine concept, tehnică ars poetica, e poezie a conceptelor pictate, controlate prin gesturi spontane care lasă intenționat suprafața picturală într-o fază intermediară. Daniela Vîrlan privește cu ochii larg închiși (spre sine la) ceruri purpurii, apoteotic roșii și albastre, plutește cu pensula prelungire a genelor printre nouri și diafane apariții de flori și îngeri.

Remediu vindecător
Pare că se (între)deschide o ușă spre o lume, sugestie și indicație a drumului, privire aruncată spre sine, căutare a unei/unor nuanțe de roșu – alegorie în ritm de bătăi de aripi. Roșu garanță, bordeaux, crimson, mistuitor pe de-o parte și purificator, foc pe de alta descrie realități din vise, apoteotice peisaje interioare – exterioare. Construcția eboșei picturii (aproape că) e conceptul lucrărilor, pleacă de la ochiul (intern), onirică viziune și urcă în zbor de înger spre alte ceruri unde ochiul lumii, ochiul lui Dumnezeu e atent la gesturile noastre și ale îngerilor care populează văzduhul în cadre alegorice. Pe de altă parte, peisajul imaginat poate fi un pretext, soi de zălog al aspirațiilor personale reprezentate de cerul senin și albastru de data aceasta. Susținut de roșul burgund incendiar care sugerează ideea de sfârșit dar și început nou prin purificarea prin foc, gestul mâinii care ține pensula sau ochiul prelungit prin aceasta este continuu, fluid, fără ezitări, dintr-o singură mișcare pe alocuri dar completat de detalii sugestive. Culoarea ınsăși este concept, vântul iscat de bătăile aripilor de înger e remediu pentru minte și suflet iar ochiul lui Dumnezeu sau poate al lui Big Brother pulsează continuu peste florile (violet) ale lumii.”
Raluca Ilaria Demetrescu, curatoare

Daniela Vîrlan (n. 1987 București), absolventă Universitatea Naṭională de Arte București Grafică în 2011, trăieṣte ṣi lucrează în București. În 2008 a beneficiat de o bursă Erasmus la Accademia di Belle Arte din Roma, în 2017 e finalistă în cadrul bursei de pictură Teodor Moraru ṣi al concursului de desen contemporan Crama Opriṣor, iar în 2013 nominalizată pentru Strabag Artaward.
Expoziṭii personale: 2020 – Arcana Majora, 1001 Arte, Bucureṣti; 2019 – O lume în Oglinda Apei, ALERT Studio Artist-run Space București; 2014 – Amor Fati, Galeria IX, Bucureṣti.
Participă în diverse expoziṭii personale, de grup ṣi evenimente: Contemporary Drawing in Romania, Scemtovici & Benowitz Gallery, Între cer și pământ Scemtovici & Benowitz Gallery București, Noi suntem iele. / Cuvânt fără singular 2022, Manasia Hub București, Salonul de Grafică Românească 2021, 2022, Art Safari 2021, Weekendul Galeriilor și Noaptea Albă a Galeriilor mai multe ediții, Bucharest Art Week 2019 Bucureşti, FRISS 2011 Budapesta, etc.
Daniela Vîrlan lucrează cu precădere în ulei pe pânză, acuarelă ṣi tuṣ pe hârtie. Preluând elemente din realitate sau simboluri din conṣtiinṭa umană universală, artista construieṣte relaṭii sinergice, simbiotice sau antagonice între elementele care-i populează universul artistic. Elementele sunt angrenate într-o continuă relaṭionare unele cu altele generând dinamică simbolică. Formele aparent spontane, dar cu trimiteri la realităṭi elaborate dezvăluie un continuu imprevizibil, un flux de asocieri ṣi învecinări surprinzătoare: îngeri, păsări, Madone, monṣtri, figuri(ne) prinse în browniene mișcări.

Având o voce singulară, personală, ea nu se aliniază vreunor stiluri, orientări sau grupuri proprii scenei de artă românești actuale și nu dorește să exprime universalele adevăruri.