TOP

„Terra 1,34”, expoziția semnată de Alex Baciu & MihU la Kulterrra

Expoziția îi pune alături pe cei doi artiști care, la prima vedere, poate nu au nimic în comun însă odată ce intrăm în discuția pornită de lucrările lor, vom vedea clar un parcurs cu interese comune asupra dezvoltării umane. În timp ce MihU se axează pe sfera copilăriei, Alex continuă traseul cu abordarea perioadei de maturitate. De la descoperirea lumii înconjurătoare, la alegerile pe care le facem în relație cu spațiul înconjurător artiștii explorează teme precum primele experiențe emoționale avute în copilărie sau raportul dintre om și natură.
Punând două din artele majore la un loc, pictura și sculptura, relația dintre bidimensional și tridimensional creează o scenă complexă și completă în spațiul expozițional, oferind publicului o multitudine de idei și concepte care dialoghează între ele. Expoziția va putea fi vizitată până pe data de 04.12.2022
Despre artiști
MihU (Mihai Ungureanu) (n. 1976, Suceava) locuiește și crează în București. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, secția Sculptură cu o licență realizată sub coordonarea profesorului Darie Dup iar masterul realizat ulterior sub coordonarea profesorului Mircea Spătaru.
Inspirat de Putti din sculpturile renascentiste italiene, artistul ne transpune prin lucrările sale în lumea veselă a copilăriei, plină de descoperiri, expresii și emoții, toate traduse prin culoare. Această lume se traduce inclusiv în procesul artistic unde și el se joacă și descoperă noi metode de expresie. Folosește o varietate de materiale precum porțelanul, ceramica și mai nou fibra de sticlă.
Interesul față de această perioadă din viața noastră a început încă din anii studenției când a realizat că în contextul copilăriei are foarte mult spațiu să se joace și să încerce procese diferite de creație.
Așa cum copiii cresc și se dezvoltă odată cu timpul, așa și lucrările lui MihU cresc și se transformă de la o perioadă la alta. Publicul va putea admira lucrări care au mai fost expuse în trecut fie în expoziții personale sau de grup însă astăzi, lucrările capătă o formă nouă, maturizându-se odată cu timpul. Nimic nu se pierde, totul se transformă.
Alex Baciu (n. 1985, Constanța), locuiește în București și poate fi găsit adesea în studioul său de la atelierele Malmaison. Este absolvent al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte și Design, secția pictură, fiind coordonat de profesorul Carol David.
Cunoscut atât pentru pictură cât și pentru murală, artistul are o dublă versiune a practicilor sale. Ce se regăsește în murală, nu se regăsește în picturile sale și viceversa, diferențiere care se poate observa în mod express. Temele și analizele regăsite în cele două medii sunt punctele principale prin care se diferențiază pictura lui Alex de practica sa ca muralist. Desfășurarea discursului, narațiunii în pictură este mai concret față de traseul parcurs de o murală.
Temele principale abordate în ultimul său proiect se leagă de natură, populația globală și coloana lui Brâncuși. Cele mai recente lucrări ale sale sunt concepute intenționat în mod disparat, separat, fără să dea voie privitorului să își creeze așteptări referitor la următoarea lucrare, lăsând așadar laoparte serialitatea unui proiect. Această decizie se raportează în mod direct cu stilul de viață al omului contemporan pus pe fugă, căruia i se pot schimba planurile radical de pe-o zi pe alta.
Despre expoziție – Text curatorial (de Elena Stanciu)
Pe fonduri uneori perlate în culori deschise își fac apariția într-un mod suprarealist obiecte, forme, persoane, tonomate alcătuite dintr-o multitudine de elemente. Fără a fi seriale, tablourile lui Alex Baciu spun povești care se intersectează despre natură, despre modul în care omul resimte timpul în alergătura zilnică, despre identitatea sa într-o epocă a globalizării în care mijloacele de comunicare – emoticoanele – pervertesc mai degrabă decât transmit univoc mesajele și emoțiile. Toate acestea sunt transmise printr-un limbaj vizual propriu, ce conține elemente recognoscibile de privitor, cum ar fi semnele de circulație, ouăle Fabergé sau infinitul prins în banda lui Möbius sau în coloana lui Brâncuși.
Contrastul dintre lumea naturală și lumea confecționată de om, în care obiectele sunt produse și încărcate cu sens, este făcut vizibil, lăsând să transpară atenționarea asupra comportamentului și grijii pe care (nu) i-o oferim naturii. Semnele de circulație își pierd claritatea și conturul și se estompează pe fundal. Omul contemporan pare să fie prins într-un vârtej de evenimente tot mai accelerate și fără o ordine intrinsecă, ce îi răpesc momentele de STOP, oricât de stringent și de imperios ar fi fost la început semnificația sa.
Lucrările lui MihU contrastează responsabilitatea față de natură pe care tablourile cer să ne-o asumăm și o completează cu o perspectivă ludică, născută în perioada copilăriei atât prin copilul ca subiect al lor, cât și prin modul jucăuș de a-l (re)prezenta. Regăsindu-se într-un suprarealism impuber, sculpturile redau imaginarul copilăriei, lume resimțită ca încărcată de magie, de bucurie și de fascinație față de realitatea înconjurătoare.
Modul în care adulții feliează realitatea le este încă străin copiilor, ceea ce le conferă o libertate de interpretare a acesteia, fapt vizibil în modul în care obiectele capătă posibilități noi de existență: salteaua nu are suprafața sa obișnuită, ci este compusă din paie colorate din plastic, iar păpădia din plastic și metal. Astfel, se creează o ambiguitate a relației dintre operele de artă și jucăriile propriu-zise, care potențează imaginația copiilor, predispusă la a le amesteca, jucându-se cu catalogările impuse de adulți.

Post a Comment