Moffat Takadiwa transformă deșeurile post-consum – cum ar fi periuțe de dinți folosite, capace de la sticle, tastaturi de computer și așa mai departe – în sculpturi luxuriante, stratificate asemănătoare unor tapiserii de perete, care întruchipează complexitățile politicii, culturii contemporane din Zimbabwe și fac referire la moștenirea lui Korekore.

Takadiwa a crescut înconjurat de ferme și fermieri. Ele reprezintă unele dintre numeroasele sisteme coloniale încă prezente în țară. Puterile din est și vest au revendicat majoritatea pământurilor bogate și fertile ale țării și au profitat de forța de muncă locală ieftină pentru a valorifica culturi comerciale precum tutun, bumbac și porumb. Au profitat foarte mult în timp ce comunitățile locale au avut de suferit.

Practica lui Takadiwa este un comentariu asupra stării actuale a țării sale, o observație critică a faptului că democrația din Zimbabwe și alte națiuni africane cu istorii similare supraviețuiesc doar prin rămășițele dispensației coloniale și firimiturile unei istorii traumatizante. Pentru artist, atunci când economiile sunt împletite din rămășițele unui trecut sordid, colonial, este mai ușor să treci cu vederea influența durabilă și dominantă a Occidentului asupra unei Africi independente.

„Vestiges of Colonialism”, a treia sa expoziție personală cu Nicodim și prima sa la București, se confruntă cu ceea ce Takadiwa vede ca fiind nevoia urgentă de a elimina rămășițele colonialismului din Africa și de a vindeca continentul de mahmureala colonială. Materialele reciclate care fac operele sale de artă simbolizează, în parte, transferul de putere din Europa și modul în care deșeurile lor au înghițit peisajul din Zimbabwe și le-au împiedicat încercările inițiale de auto-stăpânire. Această expoziție marchează un efort de a reutiliza resturile și cenușa unui trecut sordid pentru a fertiliza un viitor mai luminos.