TOP

„Waiting for Something That Has Already Found Us”, expoziția lui Andrei Gamarț de la Strata Gallery

Aflate la prima colaborare, două galerii de artă contemporană bucureștene, Mobius și Strata, au vernisat recent o expoziție cu lucrări noi de Andrei Gamarț, în cadrul căreia sunt incluse patru noi instalații media. Artistul combină pictura tradițională cu o serie de proiecții live, preluate de pe camere de supraveghere, amplasate în diferite părți ale lumii și accesibile online, oferind privitorilor o experiență unică, prin care firul narativ și cel emoțional personal, declanșate de interacțiunea directă cu lucrarea de artă, sunt influențate de la un moment la altul de felul în care se modifică atmosfera la celălalt capăt al lumii.

Cele mai recente lucrări ale lui Gamarț marchează o schimbare în tema pe care artistul a explorat-o în ultimul deceniu, trecând de la subiecte complexe și atemporale, cum ar fi memoria luminii sau relația dintre lumină, memorie și materie, la un concept care, deși a fost cu noi de la începutul conștiinței umane, este acum, mai mult decât de obicei, conectat la starea actuală a lumii – aceea de așteptare. Deși traversăm un timp al imediatului, al instantaneului, evenimentele globale care au avut un impact direct asupra umanității în ultimii trei ani au forțat lumea să-și încetinească ritmul, iar dinamica realității cotidiene să se schimbe.

Parcurgem o epocă marcată de un paradox: deși teoretic câștigăm mai mult timp datorită tehnologiei, în realitate ne luptăm cu un continuu deficit temporal. Trăim în mod cert într-o eră accelerată de tehnologie, profund marcată de semnul imediatității, în care totul este la un clic distanță de noi, iar timpul de așteptare necesar în multe aspecte ale vieții noastre a scăzut semnificativ. În consecință, ne-am pierdut capacitatea de a aștepta pentru că instrumentele noastre s-au schimbat și ne-au oferit un nou mediu – cel al vieții trăite instant. Atenția de care avem nevoie ne este oferită 24h din 24. Avem acces instantant la informații. Suntem non-stop la curent cu tot ce se întâmplă la nivel global. Capacitatea noastră de concentrare scade vertiginos, în timp ce noi ne luptăm să știm totul, să obținem confirmarea celor din jur, să fim văzuți, să fim observați și, mai ales, să fim peste tot.

Și toate acestea se întâmplă concomitent, într-o fereastră temporală extrem de mică.

Ne pierdem răbdarea pentru că simțim că ne pierdem timpul. Rezultatul este incapacitatea de a mai aștepta. Nici măcar nu mai știm cum să așteptăm.

Cu toate acestea, ultimele evenimente care ne-au zguduit lumea – de la imprevizibilul în care am fost cu toții aruncați de pandemie, până la anxietatea generală declanșată de conflicte militare neașteptate care amenință să cuprindă lumea în timp ce parcurgem aceste rânduri – au forțat omenirea să schimbe viteza de acțiune și să reexamineze așteptarea. La suprafață, viețile noastre par să continue, dar la un nivel mai profund, cu toții ne abținem să facem proiecții pe termen lung și așteptăm să se întâmple ceva semnificativ, suficient de semnificativ pentru a face o schimbare în structura narațiunii actuale.

Așteptarea nu este o practică ușoară atunci când nu mai ești obișnuit cu ea. Deja ne este greu să apreciem – sau măcar să recunoaștem – aspectele pozitive ale așteptării. Într-un studiu publicat sub un titlu extrem de evocator, Delayed Response: The Art of Waiting from the Ancient to the Instant World (publicat de Yale University Press, în 2018), autorul american Jason Farman evidențiază numeroasele niveluri de importanță în actul de a aștepta, pe care o definește „nu ca o povară, ci ca o trăsătură importantă a conexiunii umane, a intimității și a învățării”.

Combinând pictura tradițională, realizată în ulei pe pânză, cu instalații new media care proiectează imagini preluate în direct de pe camerele de supraveghere amplasate în diferite părți ale globului, abordarea lui Gamarț asupra subiectului nu este neapărat una directă. Lucrările atrag privitorul în mai mult decât o poveste vizuală, invitându-l să descifreze arhitectura emoțională a unei stări complexe, care generează o varietate de sentimente – de la nerăbdare și entuziasm, la plictiseală și disperare. În propriile sale cuvinte, așteptarea nu este neapărat o acțiune, ci este mai degrabă un simț, cum este cel al văzului sau al auzului. Este ca un al șaselea simț legat de viitorul care ne așteaptă, o stare imponderabilă, plină de emoție și tensiune în același timp, ca într-un vis în care ești prins fără niciun mijloc de scăpare.

Lucrările lui Gamarț nu sunt dintre cele mai ușor de privit; picturile lui sunt tulburătoare și intense din orice unghi le privești, deși în același timp fascinează, lăsând privitorului sentimentul nedefinit că povestea este întotdeauna mai complicată decât pare. Există ceva atrăgător în felul în care artistul alege să pună în scenă strat după strat de narațiuni vizuale pline de surprize care te conduc la diferite scenarii, chiar dacă pe pânză toate se leagă într-un singur fir narativ. Gamarț ne oferă indicii despre ceea ce pierdem, prinși fiind în goana noastră prin și pentru viață. În mod surprinzător, ceea ce ajungem să ratăm este în ultimă instanță ceva esențial.

Cele șase instalații de videopictură ne duc direct într-o stare de așteptare, deoarece proiecțiile live schimbă narațiunea fiecărei lucrări de la o secundă la alta. Astfel, experiența privitorului se transformă într-un proces continuu de descoperire de noi fațete, noi sensuri și noi posibilități de interpretare, toate diferite dar, în același timp, toate născute din aceeași bază narativă.

Patru dintre instalații nu au fost niciodată expuse – The Meeting (2021), The Waiting (2021), Adrift (2022) și Window #3 (2022) –  și toate sunt formulate tematic în jurul aceluiași concept, explorând diferite tipuri de așteptare.

The Meeting înfățișează o escală, un punct de odihnă situat pe unul dintre traseele de pe Muntele Kongo, aflat pe Insula Sado, în Japonia. Locul pare a fi scena unui ritual: la ore fixe, oamenii se opresc în acel loc să facă o fotografie în fața camerei de supraveghere. Acul care indică minutele este întotdeauna aliniat, ca și cum membrii unei comunități, despre care nu știm aproape nimic în afară de localizarea sa geografică, ar încerca să construiască o colecție de instantanee vizuale produse la ore fixe, în care personajele diferă, iar salutul, gesturile și zâmbetele lor – adresate unui interlocutor nevăzut – traversează distanțele spațiale, ajungând în timp real la cel care privește lucrarea expusă.

The Waiting surprinde un ponton din portul Hellesylt, Norvegia, un punct de reper pe ruta de croazieră din fiordurile nordice. Este un loc dedicat așteptării – cineva așteaptă mereu să ajungă acolo, în timp ce alții așteaptă să plece spre următoarea destinație. La fel ca aeroporturile, sau stațiile de tren sau autobuz, locul ales de Gamarț pentru această lucrare are toate atributele unui purgatoriu – un loc în care se așteaptă trecerea spre alt spațiu, spre altă stare, spre altă realitate.

Adrift explorează un alt fel de tip de așteptare, una care este în afara dimensiunilor noastre obișnuite, o așteptare eternă reprezentată vizual de un corp uman spălat de apele timpului. Din punct de vedere tehnic, proiecția este alimentată de o cameră de supraveghere amplasată în apropierea Cascadei Niagara. Brațul stâng al personajului, plasat în spațiu fără niciun punct de sprijin și fără niciun semn care să indice vitalitatea corpului, este iluminat, păstrând parcă ultimele urme de viață ca pe niște rămășițe de amintiri a ceea ce a fost cândva un scenariu plin de întâmplări și emoții.

Window #3 generează un deja-vu, pentru că aici așteptarea este una familiară, seamănă mai mult cu o stare continuă, fără niciun obiect specific în spate. Este mai degrabă similară momentelor de meditație sau celor în care ne surprindem visând cu ochii deschiși. Instalația este diferită în acest caz, deoarece proiecția surprinde ramurile unui copac (în realitate, este imaginea pe care artistul o vede pe ferestra atelierului său)

Există diferențe uriașe în ceea ce privește felul în care oamenii au resimțit așteptarea de-a lungul istoriei, iar obiectul marilor așteptări ale umanității s-a schimbat și el, de la o epocă la alta. Există însă o constantă, indiferent de perioada istorică spre care privim, iar aceasta este marea așteptare în care ne aflăm toți, de la prima generație de oameni și până în prezent.

Îmi imaginez că așteptarea primilor oameni era să se sfârșească odată noaptea și să vadă că soarele răsare din nou. În modernitate, așteptarea era sinonimă cu orizontul, cu visarea. În zilele noastre, așteptarea a devenit ceva confuz, un mix între nerăbdare și plictis, și asta pentru că viitorul nostru a devenit imediat. (Andrei Gamarț)

Titlul expoziției, Waiting for Something That Has Already Found Us, este o referire la unul dintre versurile incluse în volumul An American Prayer, al poetului american Jim Morrison. Foto Adi Bulboacă

 

Post a Comment