Propagarta a stat de vorbă cu Alex Baciu, creatorul unei picturi murale gigantice pe zidul plajei Reyna din Constanța. Lucrarea este realizată cu vopsea purificatoare Airlite, pe o suprafață de 2000 de metri pătrați, și se numește „Reflexii marine – Fața nevăzută a poluării”

Cum ai ajuns de la Constanța (orașul natal) la Timișoara, apoi în București?

Cu trenul cu o viteză medie de 60km pe oră. Inițial Timișoara era opțiunea numărul doi deorece mă pregătisem să dau la București la pictură, dar odată ce am ajuns în Timișoara, locurile au fost evident inversate. Timișoara la vremea respectivă, ca și acum, era un oraș dinamic artistic și cultural și în contrast diferit cu ce era în Constanța, chiar și față de București. Mă refer aici la mediul academic și mai ales condițiile efectiv practice ale unei facultăți de profil. Bucureștiul nu îmi este străin și am tot fost activ de la distanță, dar cred ca s-au aliniat niște dorințe cu niște factori care m-au adus în fața acestei decizii.

Sunt în România suficiente festivaluri de Street Art? În câte dintre ele ai participat și pe care le vizezi în viitor?

Este un fenomen în plină expansiune și consider că orice oraș major ar trebui să fie părintele unui festival de streetart și din câte văd cred că încet-încet lucrurile se îndreaptă într-acolo. Eu cred că în orașe trebuie să ne uităm în exterior, adică în cartiere, așa cum ne uităm în interiorul unui apartament sau al unei case. Orașele și cartierele trebuie văzute ca un loc intim, social, dar și practic, așa cum într-o casă putem regasi o plantă, un tablou pe perete, o sculptură sau un mozaic,  așa și în orașe, pe străzi, în piețe publice, ar trebui să fie câte un lucru de acest gen sub orice forma ar fi el. Cred că în România la momentul actual sunt mai multe festivaluri decât artiști, însa acesta este un lucru foarte bun deoarece încurajează cultura și aceasta nișă artistică. Am participat la festivaluri dedicate precum Fisart, Undertown, Memoriile Cetății, Depoul de Arta Urbana, Amural, Plai, Arta Urbană Reșița, Street Delivery București și Timișoara, Flight, precum și la evenimente cu secțiuni de mural și street art ca City of energy, Experiemntalist, bienala Art Encounters. La o parte din ele am participat de mai multe ori și le vizez în continuare, însă există și inițiative noi precum buchARTest, zidART și Htag la care mi-ar plăcea să particip în viitor.

Anul acesta ai realizat cea mai mare pictură murală de exterior care purifică aerul, în localitatea Constanța de la malul Mării Negre. Ne poți povesti mai multe despre această experiență inedită?

Lucrarea „Dincolo de ape” este cea mai mare lucrare purificatoare de aer din lume cu o dimensiune de 2000 metri pătrați, un proiect cu care am vibrat deoarece ating des teme de protecția mediului și sustenabilitate. Pictura reprezintă reflexia unei realităti pe care noi nu o vedem și aceasta este una dintre metodele de a o face mai prezentă și a o aduce la suprafață. Este un semnal de alarmă vis-a-vis de comportamentul nostru distructiv față de natură și în special de mediul acvatic. Inițiativa a fost a celor de la Act for Tomorrow, un ONG activ pe protecția apelor, cât și sustenabilitate și inovație în direcția colectării deșeurilor din ape, unde am fost invitat de către Andrei Coșuleanu, președintele asociației. Am avut șansa de a-mi depăși niște limite și a lucra la un record, ceva care poate este once in a lifetime, nu știu. A fost interesant că mi-am triplat, cel puțin poate, media dimensiunilor elementelor proprii pe care le folosesc în mod normal, a fost efectiv o răsturnare de rapoarte. Compoziția lungă de aproximativ 200 metri m-a făcut să-mi regândesc distanțele dintre culori, forme diferit decat eram obișnuit. Adică, doar o pată de verde, care de la depărtare era doar o dungă, pe perete avea aproape 30 de metri lungime. Cred că este un loc bun de exercițiu la nivel de compoziție și cum poți gestiona mai multe aspecte pe o suprafata atat de mare. Apariția textului Constanta a fost la sugestia mea, care iarăși era o noutate și o provocare pentru mine în linia muralelor pentru ca trebuia sa inserez oarecum ceva străin de morfologia mea artistică, dar cred ca a ieșit o treaba mișto. Am încercat să aduc în față crearea de noi landmark-uri pentru oraș sub formă de text și am avut o colaborare cu o artistă specializată pe „typo art”, merci Sabina pentru lettering încă o data). Elementele surpriză din această lucrare sunt lucrurile care ne dăunează deoarece daunele în mediul marin sunt provocate de deșeuri și plastic aruncate în cantități necontrolate. Ideea este de a conștientiza și de a scoate la suprafață faptul că deșeurile, fiind în apă, nu sunt vizibile, dar efectele lor toxice se simt și dăunează biodiversității mediului marin și nouă. Prin dimensiunea picturii murale, ne propunem să aducem în conștientul colectiv importanța menținerii unui mediu curat și sănătos pentru noi și pentru generațiile următoare.   Pictura are un spațiu dedicat interacțiunii cu publicul, mai exact un ecran de 120m2 pentru proiecții de film.

Pe 3 septembrie 2021 a avut loc inaugurarea lucrării și a fost proiectat filmul documentar „România Sălbatică”, câștigător al premiului publicului la TiF, un film de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache. Decizia de a acționa acum este mai importantă ca niciodată tocmai pentru a atenua efectele schimbărilor climatice. Lucrarea este realizată cu vopsea „Airlite”, ea având proprietăți speciale de purificare a aerului. Atrage oxizii de azot și sulf pe suprafața pictată și îi transformă în nitriți și nitrați inofensivi care sunt îndepărtați de ploaie și umezeală. Lucrarea de 2000 metri pătrați, 200m lungime, cu înălțimea între 6.5 si 9.5m, are capacitatea de a filtra aerului asemenea unei păduri de 88 de copaci maturi. Tot odată, într-un an, ea elimină 112 kg de oxizi de azot și absoarbe 95 de kg de CO2, echivalentul a 428 de mașini Euro6.

Când a apărut interesul tău spre ecologie? Te poți considera un artist/activist ECO?

Cred că prin educație! De mic mi s-a spus să nu arunc pe jos și în timp am realizat dimensiunea acestui lucru și cât de benefic poate fi, mai ales pentru noi. Stăm în natură, chiar dacă trăim cu impresia că stăm în orașe, iar asta cred ca ne face sa nu fim responsabili și mai atenți cu ea. Am un interes sporit vis-a-vis de acest conflict dintre orașe, urbanizarea și răspândirea lor și cum se corodeaza practic zonele verzi, virgine. Cred că acesta a fost și punctul în care am realizat că fiecare dintre noi are un mic aport negativ față de natură, dar în același timp cred că putem îndrepta acest lucru. Chiar seriile mele de lucrări, Ghost Host și Perspectometrica se învârt în jurul ideii nocivității prezenței noastre față de natură, cât și recucerirea spațiilor pierdute de către natura, acesta fiind un ciclu care se tot repeta.

Care este următoarea provocare? Vrei să-ți dobori propriul record în pictura murală cu proprietăți de purificare a aerului?

Cred ca următoarea provocare aparține comunității și sper să aibă un efect acest mural manifest. Eu nu îmi doresc sa fiu într-o competiție a cifrelor, dar cred ca mesajul prin aceasta dimensiune și-a atins scopul.

Ce te face fericit cu adevărat în această viață? Există vre-un motto după care te ghidezi?

Liniștea și echilibrul cred ca fac parte din ceea ce sunt și îmi doresc să îmi mențin aceste valori. All is reflection este ceva ce am mereu în minte.

În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?

Haha, da, cred ca toți am avut parte într-o oarecare masura. Nu știu, poate atunci cand am avut o expozitie personală în Cairo, chiar pe tema reorganizării naturii de către om – Perspectrometrica –  am avut parte de o experienta la un nivel înalt înconjurat de ambasadori, generali și tot felul diplomați. Am avut parte de coloană oficială, bodyguards, tot felul de recepții între ambasade în locații fancy. Din când în când iau parte la extravaganțe, însă nu vreau sa fie un mod de viață pentru că nu sunt sustenabile.

Să zicem că nu ai fi reușit ca artist. Ce meserie ți-ar fi plăcut să ai?

Tot artist, mai încercam încă o dată și încă o dată.

În calitate de artist practicant cunoscut, ce sfaturi le poți dați tinerilor artiști de azi?

w.w.w work work work and look straight. Da, îmi place să zic asta, dar clar diferă de la om la om. De exemplu, pot să zic că funcționează răbdarea și faptul că trăiesc asumat artistic și îmi știu poziționarea ca artist și ca individ. Cred că fiecare are un rezultat în funcție de implicare, credința în ceea ce face și fiecare are o linie care nu se suprapune cu o alta.

Alex Baciu (n. 1985), este ilustrator, muralist și membru UAP. Trăiește și lucrează în București și Timișoara.

A absolvit Facultatea de Arte și Design din Timișoara, licență 2008 și masterat 2010.

Cele mai recente picturi murale realizate sunt: Taluz-Constanta, „Dincolo de Ape” (2021), Biblioteca Politehnicii din Timișoara (2021),  Amural (2021) Art Safari București (2020), Streetdelivery București (2020 și 2021), Siloz Memoriile Cetății  Timișoara (2019), Depoul de Artă Urbană Brașov – Piața Sf. Ioan (2019), Bienala Art Encouters (2017). Lucrări lui se regăsesc și în colecții de stat precum Muzeul de Artă Constanța, Muzeul de Artă Reșița, Colecția Institutului Național de studiere a Holocaustului în România și colecția Imago Mundi Milano Luciano Benetton.

Cu un vocabular și concepte vizuale proprii este atras de intersecția dintre multiplele forme arhitecturale, semne, numerologie, mitologie modernă și analiză spațială. Explorează forme vizuale sub influența pop-surrealism-ului, ilustrații, obiecte, pictură sau picturi murale.