Cum te-ai hotărât, în 2010 când te-ai întors în țară, să îți începi propriul brand?

Cred că a fost o alegere ca orice alegere, de care nu ești niciodată sigur. La momentul respectiv aveam de ales între a rămâne la Alexander McQueen la womenswear (eu lucram la menswear atunci ca stagiar) sau a mă întoarce în țară. Acestea erau opțiunile din mintea mea. Ca să fiu sinceră, am avut o dorință foarte mare, de cand eram copil, să creez ceva al meu. Schița brandului o începusem cu 2 ani înainte, din 2008. Eu am studiat în 2007-2008 la Londra, apoi am rămas acolo pentru experiență și m-am întors în 2010. În Londra mi s-a confirmat că toate trăirile și exprimările pe care le aveam eu și pe care le-am acumulat de-a lungul timpului, în perioada de formare creativă, erau valoroase. Așa am început să schițez o identitate de brand.

Cât de lung a fost drumul de la idee/concept la materializarea primelor piese?

Există această perioadă în care înveți și te cauți pe tine, ca identitate, și te întrebi ce ai putea da tu din tine. Coincide, poate, cu perioada în care ești student sau imediat după. Pentru mine, perioada de incubație a fost când eram la Londra. Am recunoscut ceva ce era deja în mine, fascinația pentru lenjerie, pentru femeile anilor ‘50, readucerea lor în modernitate, fascinația pentru eroticul artistic. Vedeam multe expoziții de artă erotică acolo. Toți artiștii au la un moment dat o fascinație pentru partea artistică a eroticului, am observat asta. În momentul în care m-am hotărât să mă întorc, am venit și mi-am setat un mic atelier în casa părinților mei, adică fără o investiție inițială mai mare decât două mașini de cusut și ceva materiale. Un an de zile am stat ascunsă acolo și am construit brandul efectiv. Mi-am făcut prima colecție, mi-am imaginat cum se va numi, care va fi logo-ul, price range-ul, cum va arăta produsul, de la un produs mai simplu la unul mai complex. Asta un an de zile, până să ies pe piață cu produsele. Ce mi se pare super valoros din ce am construit până acum este consecvența. Mă uit la ce am făcut acum 7 ani, de exemplu. Am avut simțul de a așterne pe hârtie o bază solidă a brandului, care n-a fost doar un experiment, ci a fost gândit așa încât să poată fi continuat. E vorba despre o identitate, nu doar despre un produs recognoscibil, ci și despre o stare.

De când cu pandemia, brandul tău s-a orientat mai ales către shop-ul online și către clientele directe, care pot cumpăra de pe site sau pot solicita o piesă made to measure. Cum s-a văzut din perspectiva ta, de designer și administrator de business, această apropiere de client? Ți-ai găsit, poate, în asta, o nouă sursă de inspirație?

Da. S-au schimbat multe lucruri. Transformarea principală este că odată cu criza, brandul a devenit mainly direct to consumer. În primele luni am pierdut exporturile către magazinele foarte mari din afară, din SUA, din Japonia. Totul a înghețat. A fost o chestie prin care a trecut toată lumea, nu doar MURMUR. A trebuit să suplinim ce aveam noi foarte valoros, adică evenimentele de brand experience, care contează enorm. Înainte aveam multe întâlniri cu clienții din țară și cu cei din afară, călătoaream mult, vedeam produsele în showrooms, la Fashion Week, iar interacțiunea asta directă conteaza foarte mult. Nu am mai avut-o. Evident, ne-am îndreptat către clientul final. În timpul în care am fost în lockdown, comunicarea cea mai intensă a fost cu clientul direct, în sensul în care am fost available jumătate din echipă pe toate căile posibile. Datorită acestei comunicări mult mai intense, ne-am dat seama imediat dacă produsul nostru nou place sau nu clientului. Oamenii ne lăsau mesaje și comentarii de tot felul. A fost overwhelming. Am răspuns inclusiv eu la mesaje. Am vrut să înțeleg clienta și să văd ce îi place și ce își dorește. Cel mai bun feedback pe care l-am avut de la cliente, dincolo de material, cusătură, modul în care este construită haina, au fost cuvintele ,,nu știam că pot să mă simt așa”. Când aud asta este momentul în care eu sunt fericită și știu că mi-am atins scopul, de a transmite o stare și de a crea o întreagă experiență.

Cum ajunge un brand să aibă acces la vedete internaționale, cum sunt Miley Cyrus, Kylie Jenner, Madonna și Dua Lipa, care au purtat în campanii și în apariții piese MURMUR? Cât de mult s-a simțit această expunere în afacere?

Vizibilitatea de la Paris și din revistele internaționale ne-au împins cel mai mult la început. Apoi primele comenzi externe în magazine foarte bune ne-au ajutat mult, de exemplu magazine din Tokyo și New York. Au fost stiliști care au văzut produsele, au luat contact cu brandul și așa au început să vină requesturi din ce în ce mai multe, din ce în ce mai de top. După câțiva ani am găsit un showroom de reprezentare în Los Angeles, unde pot veni direct vedetele și stiliștii lor și pot vedea și alege colecția. Uneori primim cereri și trebuie să lucrăm îndeaproape cu stiliștii, care vor să folosească un produs care se potrivește conceptului campaniei sau shootingului de care se ocupă. Alteori e vorba despre un împrumut direct din showroom-ul de reprezentare din LA. Au fost și vedete care au luat direct contact cu mine, cum a fost în cazul lui Chrysta Bell, despre care am aflat că a purtat MURMUR, am vorbit și am ajuns să facem fitinguri pe Skype.

Ultimele piese MURMUR, din colecția Shapes of you, au fost prezentate într-un filmuleț foarte interesant, filmat la Mobius Gallery, în timpul expoziției Andrei Gamarț. Settingul și conceptul filmului se potrivesc foarte bine, dar sunt cumva neașteptate. Cum v-a venit ideea?

Cu filmul respectiv nu mi-am dorit mai mult decât să creez un mood, respectiv nu m-am legat de o lansare de colecție. Am creat un produs, un body foarte simplu, ca un second skin în care te poți mișca extraordinar de bine și mi-a venit natural să aleg să lucrez cu o dansatoare. Am gasit-o pe Andrada Popovici și am ajuns să lucrăm împreună pentru acest proiect. Nu mi-am dorit focus pe haină, mi-am dorit să reprezint trei mood-uri diferite pentru trei culori diferite. Am lucrat cu Andrei Bălășoiu pentru scenariu, iar coregrafia a facut-o Andrada pentru fiecare culoare de produs în parte. Pentru brief-ul acesta simțeam nevoia de o locație care să fie brutalistă, ca un contrapunct, pentru că deja produsul și dansul erau pline de senzualitate. Așa m-am gandit la Mobius. Pe Roxana o cunosc pentru că am mai făcut proiecte împreună. Văzând că expoziția lui Andrei, am simțit cumva că totul ca se leagă și am trecut la treabă. A fost un proiect creativ, de brand awareness, și toată lumea s-a simțit bine și a fost fericită să ia parte la el. Moda e lifestyle, dar și un mod de exprimare, iar artele trebuie să se împletească și să funcționeze împreună. Acum, mai mult decât oricând, domeniile creative trebuie să lucreze împreună.

Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-ai da cuiva care își dorește să înceapă propriul brand?

Aș începe cu o bază de cunoaștere foarte bună. Asta poate să însemne o universitate foarte bună și work experience sau poate să însemne un switch din alt domeniu. Poți să faci graphic design sau design de produs și să îți dai seama că vrei să faci design vestimentar. Ideea e că teoria din facultate contează mult, iar o universitate bună din afară este, după părerea mea, șansa cea mai bună. În timpul ăsta de studiu mi se pare important să înțelegi cine ești tu și să descoperi ce ai putea să aduci nou pe piață, pentru că vorbim de o piață suprasaturată. E loc doar pentru ceva foarte special. Odată ce ești hotărât să-ți setezi un business mai este bine să ai alături oamenii potriviți și să știi să te autoevaluezi, să îți dai seama la ce ești bun și la ce nu și unde ai nevoie de ajutor. E un balans foarte delicat de ținut între creativ, comercial, producție, financiar. Sunt multe domenii de stăpânit. Cine vrea să înceapă ceva de genul ăsta trebuie să își dea seama care îi sunt abilitățile.