Andrei Borțun este CEO The Institute, unul dintre cei mai activi generatori de proiecte creative din București. De peste 25 de ani, The Institute a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România. Prin The Institute, este fondator al Romanian Design Week, al festivalului Diploma, al Galei Societății Civile, Internetics, Cartierul Creativ, combinat.ro și inițiatorul ASAP România. Propagarta a stat de vorbă cu Andrei, în avanpremiera celei de-a 10-a ediții a Romanian Design Week, despre istoria acestui proiect, dar mai ales despre cum vede fondatorul său următorii zece ani de RDW.

Anul acesta RDW împlinește 10 ani. Care sunt cele mai importante 10 lucruri care le-ai învățat despre tine ca antreprenor cultural și despre industria creativă din România în tot acest timp?

• Nevoia multora de a simți că fac parte dintr-un proiect amplu, dintr-o rețea, dintr-o mișcare, grup sau gașcă.
• Cât de important e să faci parte din echipe solide, funcționale, desenate corect, construite în timp.
• Să îți recunoști limitele de dezvoltare astfel încât să cauți parteneriatele care te pot duce mai departe.
• Să faci efortul de a înțelege ce își doresc și alții: parteneri, comunitate, finanțatori, breslele profesionale, orașul. Astfel, de fapt, lucrurile se simplifică.
• Că ajută să faci mai mult decât promiți.
• Să îți păstrezi flexibilitatea, să te poți răzgândi atunci când nu îi încurci pe alții, să cauți mai degrabă sustenabilitatea unui proiect decât dimensiunea scenei sau numărul reflectoarelor.
• Să te întrebi sincer de ce faci unele lucruri, dincolo de propria reputație sau creșterea veniturilor.
• Să îți desprinzi cât mai multe resurse (de timp, de concentrare, de rețea etc.) pentru a-i conecta pe alții sau pentru a le acorda suport, pe agende care nu te privesc direct. Tipul acesta de activitate îți întoarce multe lucruri valoroase în timp.
• Să ai parteneri pe termen lung, inclusiv finanțatori, așa cum The Institute are UniCredit Bank. Dar cum ar fi să ai și administrație publică sau guvernamentală? Transparentă și predictibilă?
• Că e foarte complicat să încerci să faci lucruri pentru oraș atunci când nu ai orașul alături de tine, societatea sau administrația.

De câțiva ani ai fondat Asociația Cartierul Creativ, care contribuie la coagularea comunității creative din jurul Parcului Cișmigiu, și, de curând, ai lansat și o scrisoare deschisă către Primăria Capitalei, prin care-i soliciți sprijinul pentru reconversia unui spațiu industrial nefolosit din strada Berzei nr. 21, într-un hub al acestei comunități. Ai primit vreun răspuns? Ești optimist în legătură cu șansele solicitării voastre? 

Suntem foarte optimiști. Noi toți, echipa The Institute, echipele NOD, BAZA. Deschidem orașul, Fundația Comunitară București și desigur Cartier Creativ. Pentru că am primit multe răspunsuri sau invitații la dialog; din partea Primarului General, a celor 2 viceprimari, a multor consilieri generali sau ai Primarului General, din partea unor directori din primărie. Mai mult decât atât, avem în spate susținători importanți care își oferă suportul acum și pe termen lung, fie că vorbim despre atragerea de fonduri, de know-how, de content sau canale de comunicare. Mă refer la cele peste 40 de organizații care și-au anunțat susținerea încă de la început, la comunitățile pe care noi și partenerii noștri le avem în jurul nostru, la corpul diplomatic prezent în București, adică oameni și organizații interesate de modernizarea orașului și a societății, la Reprezentanța Comisiei Europene și echipa sa de conducere, în jurul programului The New European Bauhaus, la organizații profesionale sau mediul academic.

Suntem optimiști și măcar pentru că acest proces este o premieră pentru marele oraș București. Spun „proces”, pentru că discutăm despre multe etape de dezvoltare în timp, despre multe paliere de discuție dacă ne gândim la forma juridică a unui posibil parteneriat, la modul de finanțare a fiecărei etape, dar și a proceselor de animare aferente fiecărei etape, despre scenarii posibile, scenarii de guvernanță profesionistă și transparentă. Este un proces/ proiect complicat, și dacă ne uităm la trecut, și dacă ne uităm la viitor. Trecutul ne încurcă teribil din cauza lipsei de precedent profitabil pentru oraș și societate, dar și din cauza lipsei reflexelor întru colaborare ale nației.

Viitorul ne dă, de asemenea, emoții, pentru că ceea ce propunem în jurul numelui Berzei 21 este un proces/ proiect de mari dimensiuni, cu posibil impact major pentru București și pentru Romania, atât din punct de vedere al precedentului, al impactului în brandingul de oraș și de țară, în economia orașului care poate crește, de data aceasta planificat, în jurul antreprenorilor creativi sau sociali de care acest oraș, încă, se bucură să îi aibă activi și motivați.

 De ce crezi că are nevoie Bucureștiul ca să redevină Micul Paris sau să fie Noul Berlin?

Credeam și până acum, dar mai ales astăzi, din februarie încoace, că Bucureștiul poate deveni în timp (10-15 ani), pentru scenele și industriile culturale și creative, Noul Mare București. Aș căuta comparații cu Micul Paris atunci când ne uităm la vocația europeană a elitelor culturale românești, trecute și prezente, care își lasă amprente vizibile în spațiul și în atmosfera orașului și, foarte important, atunci când ne uităm la ambasadorii excepționali pe care i-a avut și pe care îi are România prin marii săi creativi și artiști, fie că discutăm, în zilele noastre, despre film, arte plastice, muzică electronică, advertising sau arhitectură, software sau alte scene culturale și creative.

Acum 100 de ani sau în zilele noastre, este aproape evident raportul măgulitor dintre suma talentelor confirmate internațional ce au semnătură românească și alte nații din această zona a Europei (desigur că din alte puncte de vedere avem toate motivele să aplaudăm în picioare performanțe ale altor țări și națiuni din Balcani sau din Estul Europei).

Aș căuta cu mare atenție comparații cu Berlinul atunci când ne uităm la premisele pe care acest oraș/ brand le avea în istoria sa foarte recentă, atunci când a început procesul din spatele a ceea ceste el astăzi:

• Scene creative culturale deja efervescente în jurul unor oameni și organizații care generau conținut valoros.
• Condiții prietenoase de trăit pentru rezidenții săi, atât din punct de vedere al costurilor, cât și al atomsferei de zi sau de noapte.
• O moștenire importantă în ceea ce privește un mare patrimoniu industrial care își căuta o nouă menire și un nou rol în dezvoltarea orașului.
• O administrație care a pus toate premisele de mai sus pe o unică agendă și a tras concluzia că nu are de făcut mare lucru:
• Setarea unor obiective și a unei strategii
• Deschiderea către dialog cu scena independentă, mediul academic și finanțatori privați
• Transformarea patrimoniului industrial în infrastructură dedicată industriilor creative
• Revizitarea legislației locale cu obiectivul de a face din Berlin gazda perfectă pentru indivizi, echipe sau organizații ce își căutau contexte prielnice de lansare, dezvoltare sau integrare în planuri mai largi decât le permitea propria tolbă de resurse.

Dă-mi te rog câteva exemple de artiști sau designeri pe care i-ai descoperit de când organizezi RDW sau Diploma și pe care ulterior „i-ai luat acasă”. 

 De la Diploma aș da doar două exemple: Radu Augustin Răzvan, de la prima ediție, și Irina Motroc de la ultima ediție. De la RDW cred că „am luat acasă” de la cel puțin jumătate dintre designerii care au expus în acești ani.

Ce îți dorești să se întâmple în următorii 10 ani de RDW?

Sper ca de azi în zece ani, noi să fi pierdut controlul acestui proiect. 😊  Să îl fi preluat orașul, astfel încât spații, organizații, studiouri sau persoane să caute perioada acestui festival pentru a-și prezenta ultimele proiecte, pentru a-și diversifica audiența, pentru a-și reîntâlni colaboratori, parteneri și clienți, pentru a ne arăta nouă, celorlalți, zone ale orașului care până atunci ne fuseseră străine sau indiferente, să se asocieze pentru a genera schimbare, discurs puternic sau pur și simplu momente excepționale, permanente sau efemere.

Să devină un eveniment în care noi să fim copleșiți și să gestionăm un unic punct de informare, hărți și programe, invitați străini și spații gândite pentru a conecta tipologii diferite de stakeholderi ai proiectului.

Sper să regăsim formatul RDW Design GO! în cât mai multe orașe ale țării, iar Bucureștiul să găzduiască un Design Week relevant pentru o zona mai largă de bresle și publicuri decât cele locale.

Sper să fie un brand care să contribuie la buna reputație a Bucureștiului și a României, care să crească optimismul social local, fie și pentru simplul motiv că asta face designul în general: îți vorbește despre și îți propune un viitor mai bun.