TOP

De vorbă cu Corina Apostol, curatoarea Pavilionului Estoniei pentru Bienala de la Veneția 2022

FOTO: Bita Razavi, Kristina Norman și Corina Apostol

Corina Apostol este curatorul Pavilionului Estoniei din cadrul Bienalei de Artă de la Veneția de anul viitor. Împreună cu cele două artiste estone, Kristina Norman și Bita Razavi, a construit un proiect de expoziție ce își propune să readucă publicului consumator de artă opera unei artiste uitate, Emilie Rosalie Saal, dar și să îndrepte atenția asupra realităților istorice ale colonialismului olandez din secolele trecute, precum și asupra unor probleme actuale: identitatea culturală, socială și politică.

Curatoarea a răspuns la câteva întrebări pentru Propagarta, despre proiectul expoziției de la Bienală, despre mesajul din spatele acestuia și despre cum a fost să concureze cu alte 37 de proiecte, pentru a ajunge în Giardini della Biennale în 2022.

Curatoriezi Pavilionul Estoniei din cadrul Bienalei de la Veneția de anul viitor. Împreună cu cele două artiste Kristina Norman și Bita Razavi veți readuce în actualitate opera unei artiste uitate ale secolului XX: Emilie Rosalie Saal. Cum v-a venit ideea?

Într-adevăr, pentru viitoarea cea de-a 59-a Bienală de la Veneția (2022), pavilionul eston va expune un proiect realizat de echipa artistică Kristina Norman, Bita Razavi, în dialog cu mine, intitulat “Orchidelirium: Apetit pentru abundență”. Acest proiect a început și a fost inspirat de artista născută în Estonia, Emilie Rosalie Saal (1871-1954), care a realizat sute de acuarele și picturi de plante tropicale. Lucrările sale descriu plante din diferite colțuri ale Indiilor de Est olandeze, apoi sub Imperiul Olandez, unde a trăit și a călătorit cu soțul ei, scriitorul, fotograful și topograful Andres Saal între 1899 și 1920. Am redescoperit lucrările lui Saal în America, unde a trăit din 1921 și până s-a stins din viață, in 1954. În anul 1926, Emilie a avut o expoziție personală la Muzeul de Istorie, Știință și Artă din Los Angeles, care a cuprins toate lucrările ei realizate în Indonezia. Plecând de la acea expoziție am reușit să găsesc mai multe litografii ale operelor sale împrăștiate în diferite galerii din SUA.

Influența imaginilor realizate de Saal despre aceste plante, care au inspirat cercetările noastre originale, a rezistat dincolo de cultura și politica care le-a susținut. Colecția sa a descris biodiversitatea Indiilor de Est olandeze de atunci, aducând plantele tropicale mai aproape de oamenii de știință, grădinari și elita din Europa, în amurgul perioadei coloniale olandeze. Ca atare, această colecție nu poate fi separată de politica imperială care i-a permis lui Saal să-și creeze opera, fiind în legătură directă cu sclavia, știința și botanica.

Titlul proiectului, “Orchidelirium,” face referire la obsesia pentru orhidee din secolul al XIX-lea. În timp ce orhideele sunt acum populare și foarte răspândite în societatea noastră, ele erau în exclusivitate proprietatea elitei europene, iar vânători de orhidee erau angajați pentru a găsi soiurile exotice în sălbăticie și a le aduce colecționarilor. Emilie a acordat o atenție specială acestor flori, dedicând mai mult de 100 de lucrări diferitelor tipuri de orhidee. Folosind această observație ca punct de plecare, ne propunem să abordăm numeroasele straturi ale istoriei botanice olandezo-indoneziene, inclusiv exploatarea orhideelor de către naturaliști și comercianți și dorința oamenilor de știință și artiștilor de a le proteja, cultiva și examina.

Expoziția pavilionului Estoniei din Veneția se va deschide în aprilie 2022 și va fi găzduită de către pavilionul olandez din Giardini. Pentru noi aceasta locație este importantă pentru că se leagă direct de temele abordate de proiectul artistic.

Care sunt întrebările/discuțiile pe care Pavilionul Estoniei le va aduce în prim plan anul acesta?

Opera și biografia lui Emilie Saal servesc drept studiu de caz pentru istoriile complexe ale autodeterminării estoniene, colonialismului occidental, botanică, știință și artă. Proiectul propune o nouă înțelegere a istoriei Estoniei într-un sistem mondial în care structurile de putere influențează modul în care umanul și natura se intersectează.

În lucrările artistei, florile apar totdeauna înflorite, iar fructele tropicale sunt perfect coapte. Acestea nu sunt reprezentări realiste ale vreunei plante vii, ci mai degrabă sunt reprezentări idealizate. Ea a folosit o iconografie standardizată în Europa la acel moment, pentru a combina mai multe plante împreună, astfel încât imaginile să includă informațiile dorite de botaniști. Proiectul nostru își propune să facă exact același lucru: să combine definițiile istorice ale naționalității, apartenenței și exploatării coloniale a ceea ce este considerat „exotic”.

Am cercetat arhive din Indonezia, SUA, Olanda și Estonia pentru a găsi documente care să ne ajute să ne-o imaginăm mai bine pe Emilie, arta ei și să reconstituim condițiile materiale pentru emanciparea artistei în sistemul colonial. Proiectul este o explorare a performativității de clasă și rasă prin prisma arhitecturii coloniale care a influentat-o pe Emile și arta ei în toate cele trei locații geografice principale legate de viața ei.

Lucrările lui Saal și materialele de cercetare vor fi încorporate într-o grădină conceptuală realizată de Bita și într-o trilogie cinematografică filmată de Kristina. Ne imaginăm spațiul expozițional ca pe un joc între ceea ce vedem și ceea ce este invizibil. Dorința actuală de a exploata mediul înconjurător se poate trasa înapoi la perioada colonială, când europenii au introdus agricultura modernă în această parte a lumii. Cultura a jucat un rol important în acest proces. Astăzi, exploatarea uleiului de palmier și defrișările din Indonezia au loc în același timp în care companiile locale creează așa-numitele adăposturi pentru orhideele rare pe care doresc să le salveze de la dispariție.

Au fost alte 37 de proiecte de expoziție înscrise în concurs pentru reprezentarea Estoniei la Bienală. Un record. Cu ce crezi că se va evidenția al vostru, printre alte pavilioane din Giardini?

În ultimii ani, discuțiile despre viitorul planetei, ecologie, educația de mediu și reziliență s-au intensificat în lumea artei. Combinând puterea unică de comunicare a artei cu un sentiment de urgență, artistele cu care lucrez vor scoate la iveală condițiile economice, politice și sistemice care afectează viitorul nostru colectiv, dar și lecțiile pe care trebuie sa le învățăm din trecut. Cred că, împreună cu forme reînnoite de rezistență și solidaritate, trebuie să continuăm procesul de învățare din natură și să luptăm împotriva exploatării care se întâmplă la scară globală. Revenind la pavilionul Estoniei pentru 2022, plănuim să abordăm istoria și locația pavilionului Rietveld în sine și înființarea pavilioanelor naționale în Giardini, analizând critic relația dintre conturile naționale, mediul și schimbul global. Pentru mine nu este vorba de o competiție cu alte proiecte din Giardini, ci mai mult despre conștientizarea profundă că, pe măsură ce această criză continuă, trebuie să acționăm pentru a ne sprijini reciproc, trecând dincolo de competiții, dar, de asemenea, să abordăm nedreptățile din trecut care continuă să ne afecteze pe aproape toți.

 

FOTO: Două dintre acuarelele artistei Emilie Rosalie Saal 

 

Post a Comment