• No products in the cart.
TOP

Ghica Popa: „Desenez de când mă știu. De mic am înțeles că pot “trăi” din asta”

La tine, totul e pătrățos, colțuros, meticulos, aventuros, ingenios. Sneakers spațiali, nave la fel, plus roboți. 🙂 Când și cum te-a “invadat” acest univers? 
Nu cred că a fost un moment anume. Pur și simplu am fost atras de mic de filmele și ilustrațiile cu roboți, nave spațiale, mașini. De arhitectura spectaculoasă. Și, un pic mai târziu, de niște curente din artă. Și, pentru că am petrecut o bună parte din copilăria mea în comunism, nu am avut acces cât aș fi vrut la lucrurile care-mi plăceau. Nici filme câte aș fi vrut, nici cărți sau reviste, nici jucării sau sneakers. Din cauza asta, când prindeam ceva pe placul meu, îl savuram de-a dreptul, studiindu-l în cele mai mici detalii. Poate și de asta am fost atras mereu de ilustrațiile sau lucrurile cu multe detalii, în care puteai descoperi ceva nou și după ce le studiai minute bune.

Ești absolvent al Universității de Artă. Cum arăta, în mintea ta, parcursul profesional, când ai dat la facultate? Ce ți-ai imaginat că vei face cu viața ta?
Eu desenez de când mă știu, așa că am știut întotdeauna că voi face ceva legat de artă/desen. E adevărat, nu bănuiam de mic exact ce anume.
Am făcut și liceul de artă, secția Design, pentru că mă atrăgeau graphic designul și designul de produs. Mai devreme, în școala primară și generală eram desenatorul clasei, primind deja de la colegi cereri pentru diverse ilustrații. Îmi amintesc că făceam desene cu Țestoasele Ninja sau diverse modele de mașini, în schimbul unor produse cumpărate de la bufetul școlii. Deci de mic am înțeles că pot “trăi” din asta. 🙂

Ai niște ani buni de lucru în publicitate și nominalizări sau chiar premii, ca art director. Ce nu poți face în advertising, ce constrângeri există acolo, față de proiectele personale,  care se nasc în studioul tău de-acasă?

Eu sunt un artist care, în mare parte, face “commissioned projects”, pentru diverse branduri, care sunt asemănătoare cu proiectele din publicitate. Și aici trebuie să ai în focus un produs sau un brand. Dar am din start niște avantaje: clienții vin la mine pentru că vor special stilul meu de desen și mă pot mândri că rareori mi se cer modificări pe ce fac. Cred că m-a ajutat și experiența din publicitate, reușind să înțeleg și să aplic mai bine, în arta mea, așteptările clientului.

Desenele tale cu pantofi sport au devenit, ulterior, tridimensionale: creezi sneakers-obiect, sculpturi. Care e nivelul următor?
Probabil niște sculpturi și lucrări la o scară mai mare, dar până atunci îmi doresc să țin în sfârșit expoziția cu aceste sculpturi de care ziceai, amânată din cauza pandemiei.

Personalizezi orice-ți pică pe mână: de la sticle, cutii și ceainice la planigloburi, bâte de baseball și canistre de benzină. Care-i cel mai “obraznic” vis al tău, ce obiect ți-ar plăcea să aibă o variantă custom care să-ți poarte semnătura?
Mașini de curse, avioane, rachete NASA.

Ai avut proiecte și colaborări în Europa, în Japonia, în State, până și-n Noua Zeelandă… Ai fost solicitat de branduri de fashion, bănci, festivaluri de muzică… Ce anume din modul tău de a vedea lucrurile e valabil oriunde, pe planeta asta?
Nu am plecat niciodată de la planul de a face neapărat ceva care să fie valabil oriunde, să fie universal. Pur și simplu așa s-a întâmplat. Mă gândesc întotdeauna la cum mi-ar plăcea mie să arate și muncesc până sunt mulțumit de rezultat. În plus, cred că nici nu arăt, prin stilul meu de desen, dorința de a mă lua prea mult în serios. Și mă bucur că oameni de peste tot rezonează cu asta.

Post a Comment

X