TOP

Arina Bican: „Nu văd de ce colecționarii ar prefera o pictură în realitatea virtuală în detrimentului unei lucrări fizice, cu care poți interacționa și care îți transferă o energie aparte”

Arina Bican trăiește și profesează ca artist și pedagog în București. A absolvit UNArte-FADD, secția Pictură Murală licență și master. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala de Pictură din București, cu o vastă activitate expoziționala în țară dar și în străinătate. În 2021 a fondat „Yellow House”, un spațiu-atelier dedicat cursurilor de pictură, dar și propriei creații. Una din tematicile abordate în lucrările sale este introspecția, pictura reprezintă pentru ea o formă de comunicare prin care a ajuns să-și înțeleagă mai bine diferite etape ale existenței. În prezent este reprezentată de galeria Kulterra din București.

 Ai fost dintotdeauna atrasă de artele plastice/vizuale sau ai avut o revelație care te-a ghidat spre acestă zonă?

Pasiunea pentru pictură am avut-o dintotdeauna, dar în clasa a V-a țin minte că am descoperit un album al pictorului spaniol Salvador Dali care m-a cucerit prin lucrările sale suprarealiste și prin manifestările imaginației sale exuberante. În joacă îi reproduceam picturile. Cu asta îmi ocupam timpul când nu eram la școală. Apoi părinții m-au înscris la Liceul de Arte Pastice “Nicolae Tonitza” unde am realizat că asta vreau să fac pentru tot restul vietii.

Imediat după terminarea studiilor universitare, care a fost principala ta activitate? Ai intrat direct în câmpul muncii sau ai continuat studiul în atelier?

După terminarea facultății îmi imaginam că pot ramane în cochilia mea așteptând sa fiu “descoperită”. Așa percepeam eu această lume a artei; lucrezi, îți faci treaba și se întâmplă ceva. Se întâmplă, dar este vorba despre cum gestionezi tu lucrurile, pentru că pâna la urmă este o lume a business-ului unde trebuie să înveți cum poți ajunge la oameni, să empatizeze cu lucrările tale, să fii activ mereu. Alt aspect, mi-ar fi plăcut să se organizeze tururi ghidate în facultate sau în atelierele artiștilor pentru a vedea procesul și atmosfera din aceste spații. Acum observ că scena de artă a devenit mult mai dinamică, cu mult mai multe posibilități de a continua activitatea artistică după terminarea facultății.

Încă din clasa a XI-a am început să-mi câștig existența făcând pregatire cu copii și ajutându-i să intre la Liceul de Artă. Iar din septembrie 2021 am dat naștere unui nou proiect care se numește „Yellow House” dedicat cursurilor de arte vizuale pentru cei mici, pentru cei care doresc să urmeze Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” sau chiar și pentru adulți. Acolo îmi desfășor și eu activitatea, practic este atelierul unde lucrez. Mi-am dorit ca cei care vin la cursuri să intre în atmosfera unui loc înconjurat de artă, ceea ce mi-a lipsit mie în timpul studenției.

Cum se împacă meseria de pedagog freelancer cu cea de artist activ pe piața de artă din România?

Activitatea mea artistică se îmbină destul de plăcut cu meseria de pedagog freelancer. Faptul că lucrez cu o categorie diferită de vârstă de la copii până la adulți îmi oferă posibilitatea să descopăr personalitatea umană, procesul creativ și spontaneitatea. Acestea sunt o formă de exprimare care îți oferă libertatea de care avem nevoie atunci când devenim adulți. În zilele noastre, este dificil pentru un adult să se transpună în pielea unui copil. Pentru mine este un mod accesibil de transfer de cunoștințe și experiență între generații diferite.

Încerc sa păstrez un echilibru între cele două direcții. Dimineața, timpul mi-l dedic procesului creativ, apoi am cursuri, iar seara mă întorc din nou la șevalet. Pregătesc pentru luna februarie 2023 o expoziție personală la București la Galeria Kulterra.

În ultimii ani prezența ta pe scena expozițională din România a fost mult mai vizibilă. Cum s-a întâmplat asta?

Dacă au existat momente de absență în comunitatea evenimentelor artistice a fost pentru ca mi-am îndreptat atenția mai mult spre cursuri, spre partea pedagogică. După ce am terminat masteratul la UNArte mi-a fost greu fiu activă și să obțin o sursă de venit ca artist vizual. Acum am atelierul meu unde îmi desfășor activitatea, dar țin și cursuri. Am mai mult timp pentru pictat, ceea ce mă face extrem de fericită și împlinită. De curând am început o colaborare cu caracter exclusiv cu galeria Kulterra din București unde urmează să fac multe proiecte interesante.

Cât de actuală mai este astăzi pictura? Se mai poate „reinventa” după sute de ani de producție neîncetată?

Consider ca atâta timp cât acumulăm experiențe personale, iar lumea este într-o continuă mișcare și schimbare, în toate sferele de ocupație, inclusiv în procesul de creativitate, da, pictura se mai poate reinventa. Tehnologia a adus după sine noi formule chimice, noi tipuri de vopsele, care lărgesc orizonturile spre noi experimente. Cred că fiecare artist contemporan își dorește să aducă un mod de exprimare original, să găsească o abordare stilistică diferită în modalitatea de exprimare.

 Pentru că ești familiarizată destul de bine cu tehnologia și artele media, ce crezi despre „Metavers” & „Inteligența Artificială”? Cât de mult vor impacta viitorul artei?

Probabil spui că sunt familiarizată destul de bine cu tehnologia deoarece expoziție personală de la galeria Senso din 2021 „Back to the future” aduce în prim plan personaje care călătoresc în trecut, folosind realitatea virtuala pe post de mașină a timpului. Ele sunt transpuse în lumea magică a copilăriei populată de dinozauri, sirene si rinoceri, făcând referire la observarea psihologiei individuale și la etapele vieții. Tehnologia și căutarea de informații face parte din viața noastră, iar digitalizarea a devenit capabilă să realizeze mai multe sarcini în același timp. Conceptul de artă digitală s-a amplificat în ultima perioadă și s-au dezvoltat multe platforme digitale ce permit utilizatorilor să creeze, să comercializeze și să colecționeze lucrări de artă digitală. Experimentăm conceptul de metavers prezent deja în jocurile video, dar eu nu înțeleg de ce ai vrea să-ți cumperi un teren virtual în metavers într-un set de lumi virtuale. 😊

În aceste lumi virtuale, oamenii reali interacţionează sub forma unor personaje animate numite avatare, asemănătoare unui joc video. Înțeleg că acest lucru este fun și extravagant, dar eu cred că se va forma doar o bulă in jurul unor oameni care cumpără ceva ce nu este legat de realitate. În artă deja se observă o schimbare prin prisma faptului ca NFT-urile au câștigat popularitate și au avut un impact foarte mare. Acestea au înregistrat o creștere record în casele de licitații. Spun au avut pentru că iată că piața de crypto și derivatele ei se află în acest moment într-o cădere liberă. A fost un moment bun pentru cei care au știut să profite de acest boom dar nu pot să îmi exprim o părere cu privire la viitorul acestei piețe. Nu văd de ce colecționarii ar prefera o pictură în realitatea virtuală în detrimentului unei lucrări fizice, cu care poți interacționa și care îți transferă o energie aparte.

Eu una nu voi renunța la pictură, si cred că nici colegii mei. Pictura este un mod de a mă exprima, iar dialogul care se creează între mine și pânză, mirosul de terebentină și al culorilor de ulei nu poate să fie înlocuit de nimic.

În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?

Încă nu am realizat nimic extravagant în cariera mea artistică, am diverse idei ieșite din comun, dar cred ca a sosit momentul potrivit sa-mi arăt această latură. Mai am răbdare în sensul acesta. 😊

 Să presupunem că nu ai fi ales domeniul artelor vizuale și că ar fi trebuit să profesezi altă meserie, care ar fi fost aceasta?

Dacă nu aș fi fost artist cred că mi-ar fi plăcut să devin ghid turistic. Îmi place foarte mult să călătoresc, să descopăr culturi, să experimentez locuri noi și energia lor diversă.

Ce sfaturi le poți da tinerilor artiști de azi? Cât de simplă/complicată mai este „meseria” de artist?

Arta în România s-a dezvoltat mult în ultimii ani. Au apărut din ce în ce mai multe spații în oraș, galerii de artă unde studenții își pot prezenta proiectele de licență sau de master. De exemplu un proiect deja cu tradiție, Festivalul „Diploma” care selectează absolvenți din toate universitățile de artă din țară este un mod bun de a lua contact cu scena artistică și de a deveni mult mai vizibil.

Ca să îţi menţii pasiunea de a face artă, este nevoie de multe sacrificii și multă răbdare. Cel puțin așa a fost pentru mine. Trebuie să fii implicat în cât mai multe proiecte, să mergi să vezi cât mai multe expoziții, să te documentezi și să participi la cât mai multe evenimente de artă. Tinerii artiști cred că trebuie să înțeleagă că succesul nu vine doar perfomând în atelier. Este foarte important să creezi, să experimentezi constant, dar la fel de important este și această componentă de networking pe care din păcate noi nu am învățat să o cultivăm în timpul facultății.

Post a Comment