Daia Diana Grigore este artistă ilustratoare și designer grafic ce conceptualizează prin intermediul artei sale sensibilitatea conexiunilor interumane dar și cele dintre om și natură. A deschis recent un atelier la Random Space Bucharest unde o puteți vizita și pleca cu un pin, o ilustrație sau orice altă minunăție creată de ea care vă face cu ochiul.

Cum a fost călătoria ta ca artist până acum? Dar experiența de la Festivalul Diploma?

Călătoria mea ca artist și ca designer a fost și este cu suișuri și coborâșuri, cum cred că e firesc să fie. Au fost perioade când lucrurile au mers foarte lin și încurajator, iar altele când s-a întâmplat opusul. Experiența cu Festivalul Diploma se numără, cu siguranță, printre cele din prima categorie. A fost minunat să îmi expun public lucrarea de licența și mai apoi pe cea de diserație. E un sentiment special să poți vedea live cum proiectele la care ai lucrat timp de un an sau doi generează tot felul de emoții oamenilor care le întâlnesc pentru prima dată.

Daca ai defini stilul tau artistic in 3 cuvinte care ar fi acelea?

Viu, visător, violet.

Într-o perioada în care simțim timpul că trece atât de repede în defavoarea noastră, ai venit cu ideea proiectului “The Gratitude Calendar”. Simți că a reușit să-și atingă scopul?

Ideea din spatele “The Gratitude Calendar” a fost aceea că recunoștința este un mușchi care trebuie antrenat, iar micile bucurii sunt ,,ganterele” de care avem nevoie pentru acest workout. Am ales să ilustrez câte un motiv de bucurie pentru fiecare lună a anului. Este un exercițiu pe care încerc să îl fac cât pot de des — să apreciez lucrurile mărunte din jurul meu: planta căreia tocmai i-a crescut o nouă frunză, norul care mi s-a părut că seamănă cu o balenă. Cred că ne-am obișnuit să fim în prea mult în mintea noastră sau în mai multe locuri simultan, iar rolul exercițiului propus prin acest calendar este acela de a ne reaminti că toată magia vieții se află în lucrurile mici și simple de zi cu zi.

Ilustrațiile tale vorbesc foarte mult și sensibil despre relațiile interumane, cele cu sinele dar și cele dintre corp, spirit și natură. Consideri arta ca fiind o metoda buna de a exprima sentimentele pe care oamenii le reprimă?

Absolut. Cred foarte mult că arta e o unealtă puternică de exprimare, în special când vorbim de emoții pe care cu greu le putem reda în cuvinte. Nefiind tot timpul confortabil să verbalizăm ceea ce simțim sau ceea ce credem, putem ajunge la concluzia că e mai bine să le interiorizăm, să le păstrăm pentru noi. Iar aici cred că arta are un rol esențial, acela de a da formă trăirilor noastre, una care să vorbească de la sine. Arta vorbește pentru tine atunci când tu nu vrei sau nu poți să o faci.

“Frica nu are par” este un proiect care m-a pasionat foarte mult. De unde a pornit? Care este povestea din spatele lui?

Frica nu are păr” este proiectul meu de suflet  ̶  o carte scrisă de copii și adresată adulților. Totul a pornit de la propria experiență cu fricile. De mulți ani încerc să-mi înțeleg anxietatea și de unde provine ea, iar în procesul terapeutic majoritatea drumurilor m-au condus către  copilărie. Pentru proiectul de disertație mi-am dorit să explorez felul în care copiii percep frica și de a oferi unelte adulților pentru a gestiona și a integra aceste emoții într-un mod sănătos. Atât pe ale lor, cât și pe ale celor mici.

Am dezvoltat un exercițiu de imaginație pornind de la întrebarea: „dacă frica ta ar fi un personaj, cum ar arăta?”. Copiii au răspuns în scris, iar eu le-am dat formă fricilor-personaje, ilustrându-le. Cartea conține și 6 exerciții psiho-somatice utile pentru gestionarea senzațiilor de teamă și anxietate, realizate de psihoterapeutul Oana Șerbu. Mai multe detalii despre proiect puteți citi pe fricanuarepar.ro.