FOR ENGLISH CLICK HERE

Art Safari și-a deschis noul sezon de expoziții temporare pe 10 februarie. Una dintre ele este realizată în colaborare cu Institut Français de Roumanie și ADIAF (Asociația pentru difuzarea internațională a artei franceze) și este curatoriată de Daria de Beauvais, curator senior la Palais de Tokyo din Paris. Expoziția reunește lucrările a 10 artiști activi pe scena artei contemporane franceze: Farah Atassi, Michel Blazy, Katinka Bock, Mircea Cantor, Clément Cogitore, Daniel Dewar & Grégory Gicquel, Joana Hadjithomas & Khalil Joreige, Enrique Ramírez, Thu-Van Tran și Tatiana Trouvé, toți laureați anterior ai Premiului Marcel Duchamp, una dintre cele mai importante distincții pentru arta contemporană din Franța. Daria de Bauvais a oferit pentru Propagarta o privire îndeaproape asupra expoziției ce tocmai s-a deschis în centrul Bucureștiului.

Expoziția „Memory Palace” tocmai ce și-a deschis porțile pentru publicul bucureștean. Care a fost cea mai mare provocare pe care tu și echipa ta ați întâmpinat-o în timpul lucrului la acest proiect? A fost ceva pe care v-ați concentrat în mod special, în ceea ce privește transmiterea mesajului expoziției către publicul din România?

Aș spune că cea mai mare provocare cu care a trebuit să ne confruntăm a fost timpul: această expoziție ambițioasă a fost concepută și produsă în mai puțin de șase luni, ceea ce reprezintă un adevărat miracol! Dar toți cei implicați au muncit din greu, și este aproape amuzant să ai ca problemă timpul pentru organizarea unei expoziții care abordează memoria și istoria. Aceast eveniment a fost inspirat de două subiecte: În primul rând, scena artistică franceză, un punct de interes ales de Art Safari, Institutul Francez din România și ADIAF, care s-au aflat la originea proiectului. ADIAF a fost înființată în urmă cu aproape treizeci de ani, mobilizează 300 de colecționari de artă contemporană și are misiunea de a contribui la promovarea internațională a scenei artistice franceze, în special prin decernarea Premiului Marcel Duchamp, cel mai important premiu de artă contemporană din Franța. Desigur, „scena artistică franceză” este o idee destul de deschisă, cu artiști atât francezi sau care trăiesc în Franța, cât și în alte țări, cu culturi și povești diferite care le influențează creația (de exemplu: Mircea Cantor, originar din România, Enrique Ramírez, originar din Chile, Thu-Van Tran, din Vietnam…).

Portret Mircea Cantor, Credit foto: Jean Picon

Al doilea subiect a fost mediul local: Bucureștiul, și mai precis Palatul Dacia-România care găzduiește Art Safari. Am vrut ca aceste contexte. cel francez și cel român, să se întrepătrundă și să evit o expoziție care să fie doar „ce e mai bun din scena artistică franceză”. În ceea ce privește transmiterea mesajului expoziției către publicul român, am pus accentul pe pedagogie, cu texte care să explice contextul, diferitele secțiuni ale expoziției și fiecare operă de artă. Art Safari dezvoltă, de asemenea, medierea între opere de artă și public cu o echipă de ghizi. Dar, bineînțeles, și operele de artă vorbesc de la sine, nu este vorba doar de a le înțelege, ci și de a le simți, de a avea emoții.

Bineînțeles, toate numele artiștilor selectați sunt recunoscute în lumea artei contemporane și așteptăm cu nerăbdare să le vedem lucrările reunite în această expoziție. Când s-a născut conceptul expoziției? Artiștii au fost invitați să participe înainte sau după ce a fost definită ideea principală a expoziției?

Așa cum se întâmplă adesea în practica mea curatorială, conceptele sunt inspirate de artiști și invers. De asemenea, mi-am dorit o listă restrânsă de artiști (sunt doar zece artiști sau duo-uri de artiști) pentru a putea avea un dialog aprofundat cu fiecare dintre ei, dar și pentru a prezenta câteva dintre lucrările lor, pentru ca vizitatorii să le înțeleagă mai bine practica.

Prima mea vizită la Palatul Dacia-România a fost cea care m-a îndemnat să imaginez „The Memory Palace – Focus on the french art scene with the Marcel Duchamp Prize”. Cred că locurile au un suflet, iar această clădire a văzut multe de-a lungul istoriei sale. Artiștii mi-au venit apoi destul de natural în minte, toți au în comun să lucreze despre istorie, despre memorie.

Portret Michel Blazy: Prin amabilitatea artistului și a Bienalei de la Veneția; Credit foto: Andrea Avezzù

Expoziția „The Memory Palace” se va desfășura într-un adevărat „palat al memoriei”, deoarece clădirea care găzduiește în prezent expozițiile Art Safari a fost construită în urmă cu mai bine de un secol și are o istorie plină de semnificații, care corespunde trecutului recent al țării noastre: perioada agitată interbelică și postbelică, genocidul cultural din perioada comunistă și dezorientarea provocată de anii de tranziție către o societate europeană. Va exista un dialog între lucrările de artă și acest spațiu?

Așa cum spuneam, această expoziție a fost concepută special pentru Palatul Dacia-România. Am fost foarte sensibilă la acest loc și la istoria sa, dar și la faptul că Art Safari încearcă să-i dea o nouă viață cu artă, atât de patrimoniu, cât și contemporană. Din punct de vedere spațial și scenografic, expoziția este distribuită în două zone cvasi-simetrice, jucându-se oglindirea de pe impresii și cu senzația deja vu. Ea invită vizitatorii să se piardă în labirintul acestor foste birouri, al acestui palat al memoriei, atât real (clădirea Dacia-România), cât și simbolic (expoziția).

Schimburile muzeale interculturale încep să revină la viață după pandemie, iar Art Safari a declarat public că încearcă să stabilească cât mai multe conexiuni, la nivel mondial, la fel ca și alte instituții culturale din România. Care este sfatul dumneavoastră pentru aceste instituții care vor să înceapă să colaboreze la nivel internațional?

Pandemia a învățat lumea artei câteva lucruri. Pentru mine, unul dintre aceste lucruri este că trebuie să ne confruntăm fizic cu operele de artă. Să le vedem prin intermediul unui ecran dă o idee, dar nu va înlocui niciodată experiența reală. În altă ordine de idei, colaborările internaționale sunt foarte importante pentru a crea o dinamică și pentru a face schimb de cunoștințe. Din punctul meu de vedere, colaborările internaționale ar trebui să fie dezvoltate nu doar de dragul de a le dezvolta, ci din motive semnificative: există legături sau conexiuni specifice între țări sau instituții? Proiectul are sens din punct de vedere al interesului comun/cercetării sau din punct de vedere al ecosistemelor? Nu cred că orice proiect poate avea loc în orice locacție.

Care sunt așteptările tale în ceea ce privește viitoarea expoziție de la București? Ce ai dori ca vizitatorii să înțeleagă și să rețină despre expoziție?

Am lucrat cu dăruire și sinceritate la acest proiect, cu sprijinul generos Art Safari, al Institutului Francez și al ADIAF și cu ajutorul asistentei mele Lisa Colin. Sper că expoziția își va întâlni publicul, iar oamenii vor înțelege că arta contemporană vorbește despre ei. Artiștii sunt martorii timpului lor, dezlănțuind puterea imaginației lor prin explorarea realităților sociale și politice de ieri, de azi și de mâine.