Gabriela Mateescu continuă seria de interviuri de documentare a spațiilor artist-run din Timișoara și de data asta discută cu echipa spațiului Balamuc https://www.balamuc.org/  din Timișoara, Bd. 9 Mai, nr 1, ap 6:  Lucian Barbu (din 2023), Livia Coloji (din 2013), Răzvan Cornici (din 2013), Ana Kun (din 2013), Gavril Pop (din 2023).

Această investigație își dorește să aducă la lumină o serie de aspecte importante legate de organizarea evenimentelor culturale în astfel de spații, cum au evoluat de-a lungul timpului – evidențiind istoricul lor, de ce s-au închis, cum reușesc să supraviețuiască, sau cum s-au adaptat la schimbările socio-culturale. Și nu în ultimul rând cercetarea urmărește modul în care aceste spații au influențat și contribuit la dezvoltarea comunității artistice din Timișoara, sprijinind artiștii emergenți și proiectele culturale locale. Cercetarea se va materializa printr-o serie de 7 interviuri ce vor fi publicate pe 3 platforme diferite: Revista ARTA, Propagarta și Spam-Index.

Lucian Barbu este un artist care trăiește și muncește în România, o cincime Balamuc, o pătrime After Hours Work Club, o noime ArtiViStory și o jumătate din LuciAna. În ecuații, dar și în afara lor, explorează discursuri despre rădăcinile creativității,  procesarea traumei colective și visare. La nivel formal lucrează cel mai des în bandă desenată alternativă, publicații independente cu forme neregulate și ojă pe unghii. Se implică în proiecte individuale sau colaborative, cu artiști și nu numai. 

Livia Coloji este artistă vizuală, parte din Balamuc și din atelierul de ceramică Gruni. Face ilustrație și design grafic colaborând cu clienți de pretutindeni și design de produs în atelierul de ceramică. 

Răzvan Cornici este artist vizual, parte din Balamuc și din atelierul de ceramică Gruni. Face colaj oscilând între digital și tangibil fără o abordare directă a contemporanului.

Ana Kun este artistă vizuală,  ⅕ din Balamuc și ¼ din Zephyr, ½ din LuciAna și din alte duo-uri. A absolvit o facultate de arte vizuale și un masterat de creative writing. În ultimii ani, e tot mai interesată de istoria locală în context colonial, de politicile hranei, de munca invizibilă din domeniul artei și de a dezvolta o practică bazată pe colaborări ce produc rezultate relevante social. 

Gavril Pop este artist vizual și lucrător cultural, recent parte din colectivul Balamuc. Este preocupat de arhive, instrumente de măsură și procese de învățare; îngropat în maculatură și geometrii. 

Când a început povestea Balamuc și cine făcea parte din echipa coordonatoare?

Balamuc a început în noiembrie 2013 (cu un târg de garaj, în atelierul-garaj al unui prieten), iar din ianuarie 2014 suntem în atelierul din piața Libertății din Timișoara. 10 ani am fost 3: Livia Coloji, Răzvan Cornici și Ana Kun. Suntem prieteni din clasa a VIII-a. Înainte de Balamuc, lucram fiecare în dormitor sau în bucătărie și nu se mai putea așa. Am văzut pe net că se închiriază o cameră mare într-o clădire din piața Libertății și am venit să o vedem, doar ca să realizăm că niște prieteni care stăteau în apartamentul de dedesubt urmau să se mute. Bineînțeles, i-am rugat să ne recomande gazdelor de oameni serioși și cuminți. După câteva interviuri, am semnat contractul de închiriere, pe aceeași sumă ca și prietenii noștri. Am tras și concluzia că suntem foarte norocoși, ceea ce nu s-a schimbat în 10 ani. Atelierul Balamuc are două camere, una mai mare în care iarna stăm toți ca să facem economie la curent, una mai mică zisă frigider unde e și bucătăria, și baia pe care o încălzim. Nu e așa de greu, mai ales de când am hotărât să nu mai facem focul (adică să nu ne mai rupem spatele cărând câte 10 kile de peleți pe zi). De la bun început ne-am dorit ca spațiul să rămână atelier, dar să facem din an în paști câte un eveniment în care să invităm și alte persoane, artistx sau nu. 

Din 2023 suntem 5, cu Lucian Barbu și Gavril Pop. Ana a fost colegă de redacție cu Lucian la revista Gen și pe Gavril îl știam de la expoziții. În 2022, am început tratativele pentru rezidența lor la Balamuc, după ce bienala Art Encounters ne-a propus să participăm pe platforma lor complementară. Cum 2023 e anul aniversării Balamuc, ne-am dorit să facem ce n-am făcut până atunci. Balamuc AiR e una dintre dorințele cele mai vechi, alături de piscina gonflabilă, afinul la ghiveci și risograful la două culori. Lucian și Gavril au venit în aprilie 2023 și n-au mai plecat. În lunile astea am avut destul timp să ne dăm seama că ne armonizăm fain împreună, că ne plac la toți piureul cu chiftele de soia marinate, liniștea și fanzinele. 

Cum a evoluat istoria spațiului și componența coordonatorilor în acești ani?

În medie, inițiem un eveniment pe an (majoritatea au loc în atelierul nostru) și uneori participăm ca grup în proiecte inițiate de alte persoane. Singurul proiect continuu din 1 ianuarie 2014 încoace este Norma, un desen la zi/scoate radical din pi, vizibil pe facebook și mai nou pe instagram, unde postăm noi 5 (sau cineva invitat) un desen la zi, pe teme sociale, politice, ecologice sau autobiografice. Toate proiectele noastre sunt colaborative. 

Cel mai recent proiect este Pune-ți o dorință, programul de rezidență la Balamuc al lui Lucian Barbu și Gavril Pop, ce a avut loc în cadrul platformei complementare a bienalei Art Encounters. Programul a constat într-o serie de 9 evenimente desfășurate săptămânal, din mai până în iulie 2023, și o lună pregătitoare înainte. Seria de evenimente a fost deschisă de vernisajul cu tăiere de tort și a continuat în forță cu: Ciorbă comunitară cu Noemi Hügel, Oracolul minunat, atelier și schimb de fanzine cu Lucian, Învățați limba germană de amorul artei cu Gavril, To not show the other cu Gavril și Ana, Cartografierea lumii invizibile cu Lucian, Gavry Lucy Nails, salon & gossip cu Lucian și Gavril și s-a încheiat cu Cadavrul auto exploatării, 12 ore de desen cu publicul, unde am servit colivă și alte mâncărici vegane și o hârtie de 30 de metri spre a fi desenată de oricine, împreună cu noi. Din păcate Cum să construiești o arhivă cu Gavril nu a avut loc din motive obiective, dar o descriere a metodei lui Gavril se regăsește în fanzina Pune-ți o dorință, concepută de Lucian cu texte de Gavril, pe care am lansat-o la Sit+Read în această toamnă. La invitația curatoarei Georgia Țidorescu, am arătat în septembrie și octombrie un fragment din expoziția de la Balamuc în spațiul Artă Non Stop din Sibiu. În urma acestui program, am hotărât ca grupul să crească cu Gavril și Lucian.

În timpul pandemiei a fost foarte dificil să organizăm proiecte. După ce în 2020 am răspuns la două invitații online și una la Ambasada, în 2021 am încercat să gestionăm situația fără să deschidem atelierul către public. Spre final de 2022, am organizat Meet&Greet în care anunțam rezidența lui Lucian și Gavril din primăvara următoare. 

În 2020, am postat o săptămână de desene în proiectul 52proposalsforthe20s curatoriat de Maria Lind, cu predicții pentru această decadă. Apoi am fost participat la ABRAHAM CRUZVILLEGAS: The 1st Intergalactic Summit of Independent Art Spaces, când am invitat colectivul de la Sandwich să posteze la Normă pe toată durata proiectului. Cu vechea noastră prietenă Noemi Hügel, bucătăreasă la Ambasada, la Plai Food Encounters, am avut o colaborare culinară în care fiecare dintre noi a conceput câte un fel de mâncare pentru o cină dată producătorilor de legume cu care am colaborat pentru acest proiect.

În 2019, am coordonat și publicat AER, un fanzin colaborativ, în cadrul Platformei de Publicații a bienalei Art Encounters. De la fotografie și desen la articol jurnalistic, fanzinul are 60 de pagini de reacții la degradarea calității aerului. 

În 2018, am răspuns invitației festivalului Mad(e) in Romania cu Norma Globulară, o sferă cu diametrul de 150 cm pe care o rostogoleai pe scena de la Casa Artelor pentru a putea vedea o selecție de desene de la Normă pe teme politice relevante într-un moment de proteste naționale.

În 2017, am organizat unul dintre cele mai ambițioase proiecte,  În Linii Mari // Caiete de Schițe , o bibliotecă temporară de caiete de schițe și notițe aparținând celor 42 de persoane invitate, majoritatea artistx, dar nu numai. Acesta a fost evenimentul propus de noi în cadrul bienalei Art Encounters, unde am fost invitați ca spațiu independent.

În 2016, am publicat o selecție organizată pe capitole a desenelor de la Normă cu titlul Norma d’Lux, la invitația editurii Contrasens. Expoziţia şi lansarea albumului a avut loc la Galeria Pygmalion de la Casa Artelor.

În 2015, cu ocazia primei ediții din ceea ce urma să devină bienala Art Encounters, Dan Perjovschi ne-a propus să colaborăm la un fanzin și să prezentăm o retrospectivă a tuturor fanzinelor realizate colaborativ de el. Dan Perjovschi’s Zines. 1992-2015 

În 2014, am pregătit primul proiect din spațiul atelierului intitulat Micul Dejun al Supereroilor, o expoziție în jurul ideii de super erou cu 36 de artiști invitați. Am declarat atunci iunie cu super eroi și am făcut nu-știm-câte evenimente de promovare a expoziției, care s-au încheiat cu un prânz, gătit de Noemi, înainte să devină bucătăreasă. De atunci datează „altarul”, adică portretul nostru colectiv realizat de Livia, pe care l-am adus la zi în 2023 cu ocazia rezidenței.

Ce înseamnă să coordonezi un spațiu non profit, în timpul liber, pentru alții, mai ales în propriul atelier?

Balamuc este un atelier și nu un spațiu expozițional tip galerie, ceea ce înseamnă că proiectele noastre sunt expoziții și evenimente proprii unui atelier. Nu avem și nu vom avea condiții de white cube. Este un spațiu autofinanțat. Nu este un ONG. Proiectele noastre nu sunt foarte costisitoare și ca atare nu reprezintă o povară financiară. De la bun început, am creat Balamuc ca grup și spațiu de suport pentru noi, o prietenie, pe care am extins-o anul acesta către Lucian și Gavril. Dorim să nu supunem grupul la stresul aplicațiilor pentru finanțări, al programelor cu multe evenimente și al costurilor ridicate de producție. Pentru această rezidență am încercat să lucrăm cât mai mult cu ceea ce era deja în spațiu și să folosim fondurile pentru mâncare și cazare. E un sistem care funcționează pentru noi și care poate nu ar merge pentru alții. E și un sistem în care fiecare își vede de propria practică, artistică sau de care o fi. Pe scurt, e destul de ușor.

Ce fel de proiecte expuneți în spațiu și cât de des?

Proiectul Pune-ți o dorință a arătat destul de clar cum ne vin ideile și ne organizăm evenimentele: vorbim destul de mult despre ce ne place (fanzine, mâncare, muncă în colectiv etc), ce am vrea să vedem, ce ar fi fain să se întâmple, și atunci când se ivește ocazia acționăm. Încercăm ca în fiecare an să ne împlinim o dorință, plus-minus. Ne plac fanzinele, munca colaborativă, mâncarea, desenul și câte și mai câte. Ne definim ca o platformă fără program, pentru că ideea Balamucului este că se poate orice.

Fiind un atelier de artiști cum delimitați spațiul de expunere de cel de lucru?

Fiecare are o masă (sau două), uneori vii la atelier și o găsești ocupată. Nu-i bai. Avem baie-depozit, bucătărie-cameră mică, se expune peste tot, pe pereți, pe podeaua liberă, se lucrează peste tot, balamuc. Proiectele care se desfășoară în spațiu nu împiedică folosirea atelierului în scopul său primar. Evenimentele noastre conțin și experiența de a ne cunoaște, a sta de povești, a bea un ceai sau o cafea, a mânca ceva bun, vegan. Tururile pe care le ținem în spațiu sunt conversaționale. Etichete nu punem. În afara evenimentelor de la Balamuc, fiecare dintre noi are propria practică artistică, ceea ce înseamnă că mai mult expunem în afara atelierului decât înăuntrul lui.

Credeți că dacă veți schimba locația, spațiul ar putea să fie mutat, sau are sens doar în acel loc?

Existența atelierului sau a grupului nostru nu depinde de locul în care suntem, dar atmosfera faină se datorează destul de mult și farmecului acestei case unde închiriem un apartament. Din fericire, nu se întrevede vreo schimbare de domiciliu. 

Ați povestit că nu vreți să vă încărcați cu aplicații la fonduri. Acesta este unul dintre motivele pentru care artiștii se îndepărtează de practica de atelier, mai ales când coordonează un spațiu în care se dedică și organizării de evenimente pentru alți colegi. Credeți că acesta este poate unul dintre motivele pentru care ați reușit să rezistați timp de 10 ani. Ați găsit un echilibru între practica de atelier și diverse evenimente organizate ocazional pentru alții, într-un mod propriu, fără presiunii financiare? 

Pe scurt, da! Absolut. De 10 ani încoace auzim de la alte colective cât de mult conceperea și implementarea de proiecte le macină timpul liber, timpul de odihnă și timpul de lucru, în cazul fericit în care acestea sunt finanțate. Nu degeaba am făcut un eveniment despre îngroparea autoexploatării, cu toate că și noi suntem anxioși în legătură cu miticele „șanse ratate”. Pe de altă parte, de câte ori am fost invitați undeva, am avut artist fee și/sau buget de producție. Și pe de altă parte, avem producții modeste financiar. Este o practică asumată de la bun început, care pentru noi funcționează, care se bazează și pe noțiuni de recuperare și descreștere. Nu e o soluție pentru toată lumea, pentru că soluția ar însemna și o varietate mai mare de surse de finanțare cu o birocrație limitată. Până să trăim în lumea aia, trăim în lumea asta. 

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″.

Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.