Dragoș Neamu: „Ne-am pus problema să nu mai organizăm Noaptea Muzeelor 2024”
Propagarta a stat de vorbă cu Dragoș Neamu, fondatorul Rețelei Naționale a Muzeelor din România și al proiectului Noaptea Muzeelor, cunoscut și așteptat de public în toată România, care ajunge în 2024 la 20 de ani de existență. Ne-a povestit despre începuturile inițiativei, despre potențialul extraordinar al noului proiect Noaptea muzeelor la sate, despre beneficiile reale ale unei organizații naționale de reprezentare a instituțiilor culturale, dar și despre dificultățile întâmpinate în organizare anul acesta.
Noaptea Muzeelor a dat săptămâna aceasta startul înscrierilor pentru ediția din mai 18 mai 2024, despre care puteți vedea mai multe aici.
Rețeaua Națională a Muzeelor este deja o organizație cu tradiție. Cum reușește să se dezvolte, de la an la an?
Ceea ce e cel mai interesant este faptul că Rețeaua Națională a Muzeelor din România s-a născut la o bere. În sensul în care, la o întâlnire așa între prieteni, cineva care era cumva un fel de interfață a relației dintre instituțiile europene și zona sectorului cultural românesc, ne-a explicat despre această filozofie organizațională: rețeaua culturală, care e din ce în ce mai răsfățată la nivel european.
Este o umbrelă care cumva seduce și organizațiile europene, pentru că partenerii devin mai puternici, mai credibili, și au o reprezentativitate mai mare și au o voce comună care reușește să se impună, mai ales în zona de lobby și de diplomație culturală. Am înțeles că ar fi bine ca în România să existe astfel de entități care să reprezinte majoritar diferite compartimente ale sectorului cultural. Așa a părut ideea proiectului, am cules mai multe indicii, am înțeles beneficiile existenței unei astfel de organizații și am zis că da, este nevoie de așa ceva la noi.
Și încet, încet, am pășit prin țară, ca într-un fel de campanie, în care aveam un program, un proiect pe care îl promovam. Nu a fost ușor, mi-am ales niște puncte, niște zone cheie din țară, evident orașele mai mari, Cluj, București, unde am invitat să participe mai multe muzee și am început să explic inițiativa. Ideea a prins, pentru că exista cumva această nevoie, să existe o organizație care să le reprezinte interesele în contextul în care sectorul cultural, cu precădere cel muzeal, se afla la periferia intereselor guvernamentale, administrative. În plus, rețelele acestea de tip instituțional, care cuprind entități publice sau private, sunt mai răsfățate și în programele de finanțare. Adică mecanismele de finanțare le sunt mult mai accesibile, și ele pleacă cu niște argumente mult mai puternice, fiind organizații cu reprezentativitate. Și sigur toate astea au convins.
Am început cu 33 de muzee și acum am atras peste 220.
Care au fost principalele provocări întâlnite în activitatea organizației?
În tot chinul maturizării, ne-am izbit de tot felul de probleme atât interne cât și externe, evident. Și încă mai avem situații punctuale, sigur, mult mai izolate, în care anumite muzee, chiar și membre ale organizației, încă ne mai întreabă, dar de fapt, care sunt beneficiile pe care le oferă o astfel de rețea? Ele sunt multe și se văd de la tot pasul, în fiecare detaliu, de la o simplă informare și oferirea unei oportunități de activitate, până la beneficiile pe care le ai în interiorul unor proiecte pe care le dezvoltăm, mă refer mai ales la cele de dezvoltarea resurselor umane, de profesionalizarea lor, de dezvoltarea capacității instituționale, în am implicat tot felul de experți internaționali. Rețeaua muzeelor a organizat 5 ani de zile proiectul Museums in Museums, la care am invitat să participe cele mai mari muzeele de lumii, key influencers din zona asta, din Statele Unite, UK, Olanda, Norvegia, Finlanda, dinspre care am primit un transfer de informații, de cunoaștere în toate compartimentele. Am activat niște zone neexploatate până atunci, cum sunt cel de lobby și de diplomație culturală, de Noaptea muzeelor la sate, ca să vorbesc despre ultimul, care e cel mai proaspăt și cel mai în vogă în momentul de față.
Anul trecut a avut loc prima ediție a Nopții Muzeelor la Sate. Ce urmează anul acesta? Există noi proiecte în curs de dezvoltare?
Noaptea muzeelor la sate, care este o invenție personală, derivă din primul proiect, dar are ambiții să dezvolte, să fie liber. Acest proiect este unic la nivel european. Nu există o replică, nu am preluat acest model de undeva, deci acest este un proiect original. Să vedem cum va percuta, la un moment dat, și în Europa, pentru că intenționez să-l promovez în cercurile profesionale europene, când ne mai întâlnim unii cu alții la diferite evenimente.
Pentru anul acesta, la ediția a doua, am schimbat data, nu mai este 2 septembrie, ci 31 august, ultima zi din vară. O vom organiza pe același model, doar că vom pune mai mult accent pe unul dintre obiectivele noastre principale, și anume creșterea gradului de alfabetizare și de expunere la patrimoniu a copiilor din comunitățile rurale, pentru că ei sunt cei mai sacrificați la nivel de oportunități și de obșnuințe culturale, de interacțiuni. Pe ei nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu-i întreabă cam cum văd lucrurile, iar potențialul creativ care zace în ei nu este niciun fel încurajat și explorat.
Și noi continuăm pe zona asta într-un mod aproape copleșitor față de prima ediție, în sensul în care am creat o alianță, o divizie de ONG-uri specializate în zona de educație culturală, pe care o vom direcționa către diferite localități unde avem microproiecte speciale în zona de educație.
În mod sincer, nu am anticipat să fie atât de bine primit, cu toate că timp de 5 ani înainte de lansarea proiectului am analizat mult potențialul cultural enorm al zonelor rurale. Efectiv, mi-a depășit așteptările. Acum mă gândesc să mergem și mai departe, prin crearea de relații cu prestatori de servicii din zona rurală. Adică să abordăm și o dimensiune antreprenorială, foarte necesară, economică, care să ajute la creșterea proiectului.
Un alt plan pe care îl avem pe termen lung este înființarea de colecții sătești pentru că întâlnim astfel de nevoi venite despre oameni care colecționează obiecte fascinante de etnografie, dar nu au unde să le ducă, nu au spațiu unde să le expună, nu au știința modului prin care să conceptualizezi și să curatorizezi un muzeu. Și mă gândesc inclusiv să devenim chiar un fond de finanțare pentru astfel de idei.
Au fost speculații cum că Noaptea Muzeelor nu ar avea loc în 2024. Care au fost problemele care au făcut dificilă organizarea Nopții Muzeelor anul acesta?
Da, e adevărat. A existat un moment de criză în care ne-am pus foarte serios problema să nu organizăm Noaptea Muzeelor în 2024. Și asta pentru că toate discuțiile și negocierile legate de interesul nostru de creștere salarială în sectorul cultural intraseră într-o zonă de poticneală. Când primeam informații certe și promisiuni cum că lucrurile se rezolvă, când totul apăsa asupra formei finale de redactare a ordonanței care cumva reglementează toată această poveste. Au fost valuri și valuri, straturi și straturi de negocieri care uneori duceau în niște fundături. Cert este că, cu nu mai puțin de o săptămână în urmă, părea că lucrurile se duc către un final negativ, nedorit, dar s-a întâmplat minunea. A existat o întorsătură a lucrurilor, de ultima oră, în care e adevărat că și actualul ministru al culturii, doamna Raluca Turcan, a intervenit și a avut o rol major, dincolo de cel al sindicatelor, care reprezintă interesele salariale și sociale ale angajaților din muzee.
Iată cum a existat un cerc favorabil de persoane care s-au zbătut pentru ca lucrurile să se întâmplă așa cum ne-am dorit. S-a întâmplat, urmează să fie publicat și în monitorul oficial, și am hotărât să organizăm Noaptea Muzeelor. Vor fi și evenimente surpriză, și experimente, și intervenții, și performances, și tot felul de lucruri de astea care condimentează evenimentul și care, sigur, o să placă.