Ioana Cristodorescu locuiește și lucrează în București. Lucrările ei colorate, cu personaje glamorous în compoziții cinematice, inspirate de film și de fotografie, au devenit o prezență simțită în mediul artistic bucureștean. Am stat de vorbă cu Ioana într-un interviu și am aflat mai multe despre geneza acestor personaje fascinante, precum și despre pasiunile ei, care au creat de-a lungul anilor artistul complex de astăzi. Am povestit despre studiile și experiențele de la Milano și Berlin, despre artă, dar și despre muzică.

Spune-ne despre începuturile tale cu pictura. Când ai știut că vrei să faci o cariera din asta?

Eu am studiat pian în Galați timp de opt ani. Abia după am făcut trecerea către arte plastice, pentru că mi-am zis că nu voi ajunge la nivelul la care îmi doream ca pianistă. Știam că aveam înclinații către altele plastice, așa că în clasa a 11-a am luat decizia de a mă muta la București, la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”. Am făcut un an de design vestimentar aici, doar că mi-am dorit mai mult decât să desenez mereu cu crochiuri.  La finalul clasei a 11-a am început cu adevărat să pictez. După școală mergeam acasă și pictam până târziu, în fiecare seară. Așa am luat în final decizia de a mă muta la pictură.

Ai facut liceul de arte Tonitza din București, iar apoi ai studiat la Milano, la Academia di Brera, și apoi iar în București, la Universitatea Națională de Arte. Care au fost perioadele de pregătire care te-au marcat cel mai mult? Cum a fost experiența la Milano?

Am aplicat la Universitatea Națională de Arte și după primul an am plecat cu o bursă de studii la Milano. A fost o experiență minunată pentru mine. Mi-am dorit să învăț lucruri noi, iar de asta am și avut parte. Mi-a plăcut foarte mult că aveam acces nelimitat la Pinacoteca di Brera, care se afla chiar în cadrul Academiei de Arte. Totuși, cel mai mult m-au inspirat oamenii, care erau extrem de bine îmbrăcați și aveau un stil de viață extrem de atrăgător. Mi s-a părut că erau scoși ca din revistă. Îi vedeam cum ies toți în pauza de prânz de la serviciu și parcă străzile și barurile se transformau într-o scenă de film.  Milano a fost una dintre cele mai mari surse de inspirație, precum și restul Italiei, pentru că în anul în care am locuit acolo am văzut toate marile orașe.
Am stat trei luni și la Berlin, când am avut un internship la galeria Plan B. Acolo, alături de alți colegi și de colectivul galeriei am pregătit și organizat o expoziție a lui Ciprian Mureșan. La Berlin l-am descoperit pe Helmut Newton, care m-a inspirat foarte mult. În multe dintre picturile mele am și influența aceasta a scenelor cinematice, a pictorialelor fashion, inspirată și de lucrările lui Newton.

Picturile tale înfățițează personaje extrem de diverse, care parcă vin din lumi diferite. Unele sunt extrem de actuale, fac selfie-uri și poartă pălării de hipsteri, în timp ce altele parcă vin dintr-un alt timp. Cum le construiesti și ce te atrage către personajele tale?

În compozițiile mele îmi doresc să las loc de interpretare. Poți să-ți imaginezi orice legat de personajele mele. Îmi place însă să văd lucrurile destul de clar. Mă feresc de zona abstractă momentan pentru că îmi place să spun o poveste.

După o perioadă scurtă de pauză din pictat, cam de o lună, am revenit cu aceste personaje cu gură mare, imaginare, care reprezintă practic esența întregului proiect „Mirrors”. Acesta este un personaj dintr-o lume personală, care se lasă introdus în toate cadrele de film pe care mi le proiectez. Îmi place să recreez pe pânză acele petreceri fabuloase, old money, unde cadrele cinematice și atmosfera excentrică îți taie răsuflarea. De cele mai multe ori pentru astfel de compoziții îmi iau inspirația din filme și fotografii de gen.

Acest personaj creat, reprezentat de o gură foarte mare extrem de expresivă, care se continuă cu o siluetă fashion, descrie practic tot: vocile societății, vocile celor din jur, dar și vocea mea interioară. Sunt o persoană empatică și foarte receptivă la ceea ce se întâmplă în jurul meu, iar evenimentele exterioare mă afectează de multe ori. Gura este un personaj simbol, iar eu i-am zis așa, ca într-o zicală populară, „Gura lumii”. La acest personaj am ajuns după ce am trecut prin filtrul personal multe lucruri, atât despre mine, cat și despre lumea din jur.

Nu faci însă doar pictură. Lucrezi colaj mixed media, dar și obiect textil. Când ai început să te joci cu elementele textile? Ai adus la o nouă „viață” chiar personaje din picturi. De ce ai simtit nevoia sa le dai dimensiune?

Artă textilă am început să lucrez în ultimul an, odată ce am început să experimentez pentru lucrarea de disertație, cu toate că am avut mici aventuri cu mediul acesta și când eram la Berlin. Am simțit că trebuie să eliberez într-un fel personajele mele din picturi. Mă intreresează și zonele interdisciplinare pe care le poți accesa prin artă. Obiectul textil a fost nivelul următor pe care am vrut să-l explorez.

Povestește-ne puțin despre atelierul tău, care arată atât de atrăgător în pozele de pe Instagram.

Am avut mare noroc cu atelierul pentru că am reușit să găsesc spațiul chiar la finalul facultății și de atunci creez doar aici. Pentru un artist tânăr este destul de greu, și să îți găsești atelier bun, și să faci alegerile potrivite în aceea ce privește arta pe care o faci. Te simți de multe ori debusolat și nu știi în ce parte s-o apuci, iar de multe ori nimeni nu îți explică pe înțeles și trebuie să le încerci pe toate pe cont propriu. La finalul zilei ceea ce contează cel mai mult este că iubești ceea ce faci.

Scena de artă din România te cunoaște deja ca artistă la început de drum de succes. Ești însă pasionată si de altă parte a artei, muzica. Cum se leagă cele două în viața ta?

Muzica a fost cu mine de când eram mică, pentru că am făcut mulți ani de pian. De când m-am mutat în Bucuresti am început să mă ocup în paralel cu artele plastice și de partea muzicală, respectiv de voce. Am participat la mai multe concursuri de profil, Vocea Romaniei, X Factor. Am cântat în mai multe trupe, atât în Bucuresti, cât și în străinătate. E o zonă în care mă dedic la fel de mult ca în pictură. Acum lucrez împreună cu noua mea trupă la un album. Sperăm că va fi bine primit de public. Sunt compozitii cu influențe jazz, blues, rock și chiar funk.