Lucia Moțoc este studentă la UNArte, Designer Grafic cât și ilustratoare. Arta ei iese în evidență printr-un stil ce cuprinde și reverberează trăiri intrinseci controversate sau relatabile, creând conexiuni cu publicul încă de la o vârstă fragedă.

Cum a început călătoria ta către stilul artistic pe care îl ai acum?

Stilul artistic pe care l-am dezvoltat este o combinație de stiluri pe care le-am încercat pe parcurs și de la care am preluat câte ceva. Am avut o perioadă în 2018-2019 în care făceam colaje digitale care m-au ajutat în ceea ce privește compoziția, după care am trecut la prelucrarea pozelor ducând diverse elemente în aceeași direcție vizuală făcând să pară din același film. În principiu îmi dezvoltam skill-ul în Photoshop și aveam foarte multă creativitate, doar că simțeam că nu am nimic important de zis. Acum mă pot exprima experimentând cu diferite stiluri care îmi atrag atenția, încercând să fac ceva al meu, recunoscut.

Acum că știm mai multe despre background-ul artei tale să vorbim puțin de primul layer al ei – ce simte publicul. Care crezi că este sentimentul predominant pe care îl percepe publicul atunci când vede arta ta?

Din ceea ce mi s-a transmis până acum prin mesajele primite am ajuns la concluzia că ceea ce fac este ceva cu care oamenii rezonează, mesajele mele fiind unele simple și generale. Prin urmare, simt un fel de confort.

Nu de puține ori am primit mesaje vulnerabile de la persoane care trec prin situații mai dificile din punct de vedere emoțional și recunosc că intră ocazional pe pagina mea de Instagram pentru că acolo își găsesc un safe-space în care se simt înțeleși. Sentimentul acesta, de a te simți înțeles, este foarte important, făcând lucrul prin care treci puțin mai ușor de dus prin faptul că poate fi luat ca o experiență care se întâmplă în general, nu neapărat ca o experiență prin care treci doar tu.

Ce crezi că definește un artist? Ce te definește pe tine ca artist?

Intenționam să spun că pe un artist îl definește ceea ce face pe plan artistic, dar nu cred asta în totalitate, consider că e prea radical. Dar da, ceea ce faci poate să arate măcar o parte din tine, deoarece ies la suprafață preocupările tale personale. În ceea ce mă privește pe mine, eu sunt un om sensibil care simte într-un mod profund, consider că ceea ce fac arată asta.

Povestește-ne puțin despre artist book-ul la care lucrezi.

Am făcut anul trecut un prototip de carte de artist însă nu aveam suficient material și aveam de făcut îmbunătățiri. Am expus prototipul respectiv la expoziția de sfârșit de an de la UAD din Cluj, o mână de oameni au văzut-o și am decis să o păstrez așa până când e momentul potrivit.

Cartea o să conțină informație mult mai specifică și mai personală, o să apară fragmente din caietul meu de schițe, texte pe care le-am postat, texte arhivate, sau texte pe care nu le-am postat deloc. Vreau să se simtă ca e cartea mea și în ceea ce privește partea vizuală, vreau să fie interesantă de parcurs și să se simtă ca un obiect de artă.

Bun. Am trecut în revistă trecutul, prezentul, ne mai rămâne viitorul. Povestește-ne un pic despre ce ne pregătești în viitorul apropiat.

Colaborări cu oameni pasionați, talentați și muncitori, asta vreau să atrag. Pe scară mai largă, vreau să-mi găsesc puțină stabilitate financiară și sper să o găsesc în graphic design, dacă tot cu asta mă ocup pe lângă activitatea mea artistică pe care o afișez pe internet. O păstrez simplu, și fac pași mici. Încerc să fac tot ce pot acum și lucrurile să se așeze pe parcurs.

Sunt multe teorii care spun că graphic designul va fi ușor-ușor înlocuit de inteligența artificială. Tu ce părere ai?

Într-adevăr am văzut o direcție în acest sens dar nu mi se pare că graphic designul o să fie înlocuit de inteligența artificială pentru simplul motiv că inteligența artificială nu are elementul acela uman în sensul că se vede clar care e grafica creată de AI pentru că nu are esență sau personalitate, e mai mult o producție de graphic design în masă. Deși creativitatea în sine e un concept interesant deoarece e clar că nu există ceva 100% autentic sau nou ci totul e creat pe baza combinațiilor de stiluri și subiecte deja existente care sunt doar recompostate sau abordate diferit. Totuși ceea ce e făcut și creat de un graphic designer are o altfel de încărcătură, prezintă personalitate în primul rând iar oamenii asta caută, ceva calitativ care nu e foarte departe de trend-uri dar cu o tentă mai ”umană” și cât mai aproape de ceva ”original” încât să se potrivească cu povestea/conceptul din spate și să iasă în evidență față de restul pieței.

Eu personal nu sunt împotriva proiectelor artistice care au la bază un concept în care este integrat AI-ul la bază. Consider că se pot face lucruri interesante și susținute dacă AI-ul este folosit ca o ustensilă, nu ca proiect în sine.

Ce este inspirația pentru tine? Unde o găsești și cum o ”păstrezi”?

Totul poate să fie inspirație dacă suntem suficient de deschiși și de atenți la ceea ce se întâmplă în jur.

Pe de-o parte, inspirația o găsesc voit, prin research, în care caut trendurile actuale și nu numai, câteodată mă îndepărtez de zona mea artistică și caut inspirație în alte domenii care în aparență nu au legătură cu arta. Pe de altă parte, o găsesc involuntar prin experimentarea de tehnici diferite, descoperind o direcție pe care poate nu am încercat-o niciodată, de obicei un lucru duce la altul și se construiesc idei și soluții artistice alternative. Mai ales dacă mă preocupă un subiect anume, îl adaptez diferitelor tehnici experimentate pe parcurs și reiese ceva cel puțin interesant.

De asemenea, găsesc inspirație în viața de zi cu zi, în gândurile care mă macină și sentimentele pe care vreau să le redau cumva și nu știu exact cum până nu trec prin procesele de mai sus, respectiv prin research și experimentare. Până trec prin aceste procese îmi păstrez ideea în caietul meu de schițe sau în notes.

Inspirăția o hrănesc, încerc să o dezvolt nu să o sec și îmi las spațiu de respirație când simt nevoia, evit să mă sufoc singură deoarece ajung în blocaje creative și mă afectează pe orice plan din viața mea, nu doar pe plan artistic ci și pe cel personal.