Mai întâi au fost plantele. Și păsările. Și oamenii-păsări. Cum de-ai început tocmai cu acest univers? E de presupus c-au avut o “vină” cetățeni precum Rousseau ori Bosch… 

Da, absolut, probabil că plantele veneau din Rousseau (care e una din primele mele amintiri de contact cu arta, sub forma unui album alb-negru găsit când eram mic în biblioteca bunicilor mei) și păsări antropomorfizate de la Bosch. Mixate cu trenduri de moment, cu influențe locale din Portugalia, pentru că atunci locuiam acolo, a ieșit acest combo de vegetație luxurianto-naivă, conquistadori cu capete de păsări, un pic de sci-fi din ăsta environmental, gen Planet of the Apes sau The Birds.

După o vreme, a venit trecerea furtunoasă la rapperi. Ce te leagă de lumea asta, ești un ascultător pasionat, te fascinează personajele? Care-i principalul lucru pe care cauți să-l scoți la iveală, în aceste serii?

Da, ascult hip-hop și trap, a lot, mă fascinează cam tot, dar încep de la muzică, de la beat-uri, versurile pe care le mai prind, pentru că usually nu prea sunt atent la versuri. Doar unele care-mi rămân în cap pentru că sunt foarte expresive sau funny sau pur si simplu un flow sau ritm infectious. Și întreaga cultură, background-ul social, istoric, cultural, aspirațiile, look-ul, combinațiile și contrastele de violență, arme, mașini, social status, bogăție, Gucci, Versace, aur, diamante, buci, șampanie, arhitectură și design interior kitschoase, emotions, activism social etc.

Nu știu sigur ce intenționez să scot la iveală, pur și simplu a început seria ca un fel de wannabe coperți de albume, ca idee, estetică și format. Pentru că unul dintre lucrurile mele preferate este să ilustrez coperți de albume pentru artiștii mei favoriți. Făceam asta și când eram mic, cu familia la Sovata, aveam un caiet în care desenam chestii inspirate din muzica pe care o ascultam atunci.

Și seria asta – deși am avut și am în continuare doubts și gânduri despre anumite lucrări sau teme – a fost, cred, prima dată în viață/carieră, sau prima dată in a long time, când am fost efectiv sigur pe ceva și am considerat că, dacă e relevant și fun pentru mine, ar fi la fel și pentru oamenii care văd lucrările.

Apropo de rapperii americani: i-au copiat și i-au imitat cu sârg mulți muzicieni de-ai noștri. În artele vizuale mai funcționează imitația, mai e tolerată? Sau e sancționată prompt, iar publicul și piața cer originalitate, înainte de toate?

Măi, nu știu, din păcate nu prea am fost superatent la scena muzicală românească, din snobism sau nu știu exact de ce, acum îmi pare rău și încerc să rectific, am găsit chestii mișto. Îmi place mult Killa și cred că se simt influențe, dar nu mi se pare imitație. Și nici dacă ar fi imitație nu m-ar deranja prea tare, atât timp cât are suflet sau un conținut aparte.

Sure, e superrefreshing să auzi ceva original din când în când, dar sunt mișto și curentele și influențele, și lucrurile familiare, cred că e loc pentru orice și cred că e cool să găsești un echilibru între originalitate și familiaritate.

Cred că asta se aplică și pe zona de arte vizuale. Mă deranjează un pic când văd lucrări care seamănă prea mult cu lucrările altor artiști sau care sunt obviously făcute pe un trend, deci imitația nu mi se pare foarte exciting. Dar influențe are toată lumea: și eu “sample-uiesc” din stânga și din dreapta, dar cumva încerc să le pun într-o formă și o estetică mai personale sau într-un content diferit. Ori să le dau un twist.

Pictură murală, tapiserie, ilustrație, imprimeuri pentru zona de fashion… Unde te simți cel mai în largul tău?

Mmmm, cel mai în largul meu mă simt când fac ceva ce îmi place și pe care mă simt … sigur sau încrezător, nu cred c-ar cont prea mult ce mediu e, pentru că, basically, fac cam același lucru și în muraluri, și în tapiserie, ilustratie sau whatever, cu mici adaptări la tehnică. Mă simt cel mai confortabil probabil cu mediile cu care sunt obișnuit, ilustrație și pictură, poate, dar uneori e mișto să ies din comfort zone. Muralele, tapiseriile, broderiile etc sunt un pic mai challenging ca proces, organizare, producție, prin faptul că adesea e necesar să mă adaptez la tehnică și la faptul că sunt în colaborare cu alți artisti sau manufacturers.

Ce te-ar tenta să explorezi pe mai departe? Există medii pe care ești interesat să le încerci, dar, dintr-un motiv sau altul, n-ai făcut-o până acum?

Da, mă atrage mult zona de artă textilă, mi-ar plăcea să mai fac tapiserii, dar și broderie, quilt-uri, covoare. Și poate și ceva în zona de fashion, fie imprimerie, fie broderie.

Mi-ar plăcea să mai explorez și zona de obiect, sculptură, instalație, fie on my own, fie în colaborare cu alți artiști. Aș zice poate și pictură în ulei, dar nu sunt sigur că e pentru mine, că se potrivește cu ce fac acum.

Ai murale în toată lumea, din Viena în Las Vegas, și de la Paris la Rabat. Din fericire, lumea se umple de astfel de lucrări, street art-ul pare să fi devenit cea mai nouă formă de clasicism în artele vizuale. Ca să parafrazăm versurile unui hit de la noi, “Ce are ea și nu au altele”?

Dimensiunea. Amplasamentul, în contexte mult mai directe și nemijlocite. Expunerea la oameni la care, poate, în alt context nu ar ajunge această artă.

Care a fost cea mai mare satisfacție a ta, ca artist, și care continuă să fie cea mai mare frică?

Din fericire, am satisfacții în mod constant, fie că e vorba de invitații de a participa la vreo expoziție de grup sau de a expune într-o galerie care-mi place, fie când sunt chemat să pictez vreun mural într-un oraș în care mi-ar placea să merg, în cadrul vreunui festival la care participă artiști ale căror lucrări le știu și le apreciez și mi-ar face plăcere să-i văd pictând live sau să-i cunosc.

Ar mai fi faptul ca am fost comisionat de The New Yorker, pentru niște ilustrații. Dar și satisfacții de genul “Hei, nu știam că pot să pictez pe pânză, sau să mă descurc cu un perete atât de mare și challenging, sau să-mi aplic lucrările în tapiserie și sculptură, dar iată că I done it și arată mișto!”.

Iar temeri, nu știu, nu prea mai am. Voiam să zic public speaking, era o mare fobie, la fel ca pentru majoritatea oamenilor, dar acum sunt oarecum ok cu asta. Nu caut activ să fac așa ceva, nici nu sunt mare fan, dar if it happens, încerc să mă descurc.