De la experiența în publicitate, la ilustrații, la picturi murale și ulei pe pânză. Ești un artist care nu se limitează la un singur mediu de creație. Poți spune, însă, că ai o zonă de confort în ceea ce privește arta ta? Care ar fi ea?

Următoarea pe care o încerc. Îmi place foarte mult să fiu rookie, să experimentez, să învăț. Și acest proces ludic de trecere de la un mediu la altul îmi oferă confortul și siguranța că nu mă plafonez. Cred că viața e un proces de “trial and error” (mostly error).

Ce înseamnă street art-ul pentru România, din punctul de vedere al unei artiste care are deja numeroase murale în spațiul public?

Of, cred că încă nu înseamnă suficient. E o formă de artă care a ratat puțin startul din cauza contextului politic local din vremea când s-a consacrat global. Recuperează repede, însă mai are mult de crescut. Încă nu e atât de spontan și nici atât de elaborat cum e în alte părți ale lumii.

Recent ai început să explorezi arta digitală sub formă de NFT. Ce te-a atras către asta și cum a mers vânzarea primelor tale NFT-uri?

E un teritoriu nou și ca orice teritoriu nou trebuie explorat. E mult experiment și aproape fiecare pas pe care îl facem în zona asta e un teritoriu necartografiat. E un un fel de level up, cu o hartă nouă într-un joc. Nu știi exact unde ajungi și cine e big boss cu care te bați la sfârșitul nivelului, nici care e end game-ul și nici câte monezi vei face. Suntem in it for the thrill.

E totuși important să îți gestionezi așteptările și să îți amintești mereu că NFT nu e echivalentul unei formule de îmbogățire rapidă, ca un fel de supă la plic pentru mancare.

Care e povestea din spatele seriei de picturi cu păpuși Barbie? Pe Instagram le postezi cu câte o descriere witty, care ne face să vrem să aflăm mai multe despre ele.

Păpușile Barbie poartă în ele o semnificație aparte pentru persoanele din generația mea. Alături de Coca-Cola, banane și adidași au fost primele lucruri care au apărut după ‘89. Au reprezentat un ideal pentru foarte mulți. Atât un ideal simbolic cât și un ideal de estetică. Fast forward niște ani (nici nu prea mulți) aceste idealuri devin frivole și atenția cade mai mult pe toxicitatea pe care le înglobează. Dar dincolo de paradoxul pe care îl au toate aceste simboluri, păpușa Barbie, în mod aparte, bifează cele mai multe aspecte: plastic, imagine a fizicului imposibilă, superioritate de rasă, roluri de gen toxice, consumerism, emoționalitate toxică și astea sunt doar câteva. 

Iar asta face ca rânjetul puțin tâmp pe care îl păstrează în orice context e parcă menit să fie arătat cu degetul.

Ești implicată într-un proiect al centrului Filia, în care vei realiza o murală cu un mesaj puternic împotriva violenței domestice din România. Ce ne poți spune despre proiect și despre viitoarea pictură murală?

Abia aștept să mă apuc de el! Admir foarte mult activitatea fetelor de la Filia și îmi face super plăcere să lucrez cu ele.  În general ating subiecte care ne privesc pe toți și împreună încercăm să punem pe masă niște probleme în fața cărora poate din rușine, poate comoditate, mulți închid ochii. 

Am văzut că ești foarte prezentă în social media, pe Instagram și chiar și pe Tik Tok. Cum ar trebui să se raporteze artiștii la aceste platforme online? Sunt un instrument util sau doar o pierdere de timp destul de fun?

Pfoai, încerc! Dacă nu mă las trasă în algoritm și îmi stabilesc limitele corect, e foarte util. Cred că e o formă de participare la viața socială din viitor și cred că trebuie să ne obișnuim cu ele, cu bune și cu rele. Dacă intru doar să văd ce se mai întâmplă, timpul devine relativ, pot să stau 5 minute sau 50, dar care se simt ca 5. 

Dar comunicarea și descentralizarea informației pe care o oferă este fără de preț.