În data de 18 aprilie s-a deschis expoziția Noizz, în spațiul IOMO Gallery. Proiectul reunește creațiile a doi artiști, unul bucureștean, Alexandru Ranga, și unul clujean, Laurențiu Zbîrcea. Curatoriată de Alexandra Ioniță, expoziția se poate vizita până în data de 20 mai.

Cum am ratat vernisajul, care a fost, după cum se vede în poze, unul foarte aglomerat și zgomotos (cum poate a dictat și numele expoziției), am vizitat expoziția într-o după-amiază, la câteva zile după deschidere. Cu toate că citisem că ar fi vorba despre o expoziție care reunește sculptura și pictura unor artiști tineri, în ascensiune pe scena artei, asocierea creației celor doi mi-a făcut o impresie mult mai puternică decât mă așteptam, și a reușit, în adevăratul sens al cuvântului, să mă entuziasmeze (lucru ce mi s-a părut extraordinar, mai ales pus în legătură cu arta unor artiști tineri și ei plini, la rândul lor, de entuziasm pentru ceea ce fac). 

Opening. Courtesy of IOMO Gallery

Lucrările lui Alexandru Ranga au devenit o prezență din ce în ce mai simțită în expozițiile din București, fiindu-mi familiare, însă instalația pe care o prezintă acum la IOMO pare a fi atât o declarație puternică despre tot ceea ce a învățat până acum, ca un high-point al parcursului său, dar și un preambul convingător la ceea ce va urma. 200 de sculpturi metalice, lucioase, texturate, ca niște bijuterii, înfățișează un roi de albine sau, mai general, de insecte zburătoare care par rapide și gălăgioase. Instalația ,,zburătoare”, mare, voluminoasă prin numărul lucrărilor, este balansată de o sculptură supradimensionată, o matcă expresivă și dinamică ce încearcă să-și controleze semenii înaripați mai tineri. Ranga ne-a mai vorbit înainte despre rolul pe care îl atribuie Albinelor sale care sunt, la polul opus Șobolanilor, o specie model, caracterizată de abnegație, hărnicie, spirit de comunitate și devotament scopului predestinat, pe care nu are altă posibilitate în afară de a-l accepta. Prețul pe care îl plătește Albina, revelat și explorat de artist în instalația de acum, este însăși colectivitatea, care anihilează individualitatea. Matca, spre deosebire de celelalte albine mai tinere, fără experiență, este un organism care a supraviețuit unui mediu în continuă transformare, cum este și lumea noastră, adaptându-și permanent abilitățile și caracteristicile fizice la noile condiții. Transfigurat, corpul ei pare un compus de elemente organice și anorganice, fragile și osificate, noi și îmbătrânite. Dacă insectele mici (pe care le-am numit chiar bijuterii) strălucesc, având irizații de culoarea aurului, matca întruchipează specimenul în vârstă, andurant, mult mai înțelept, care, cu toate acestea, devine singular, aproape defensiv, în fața instinctualității colective a roiului. Stând de vorbă cu Alexandru, mi-a povestit și despre modul în care a fost realizată această mare matcă, lucrarea fiind rezultatul unui amplu proces de experimentare și de manipulare a unor materiale foarte diverse. 

Când reușești să ieși din furtuna de aripi care te înconjoară, din mulțime te trezești într-un spațiu particular, introspectiv, individual. Picturile lui Laurențiu Zbîrcea echilibrează experiența expoziției, și te conduc pe un drum al sinelui. Poziționate ceva mai sus pe perete decât am fi obișnuiți, ele alcătuiesc un discurs autoritar la prima vedere, care te acaparează. Puternic articulate prin culoare tare și prin contururi clare și forme plate, picturile deschid un portal către o dimensiune diferită de cea din camera expoziției. Sugestia de narativitate înaintată prin propunerea picturilor ca fiind o uriașă pânză ilustrată este surprinzătoare, dar coagulează și mai mult conceptul expoziției. Picturile sunt populate de o siluetă neagră, despre care Laurențiu a povestit că este o nălucă artistică mai veche, care se află într-o transformare organică în călătoria sa prin lume. În unele tablouri silueta este mai degrabă meditativă, întâlnindu-se cu lumi pământene, paradisiace sau acvatice, în timp ce în altele este activă, intervenind și schimbând cursul natural al evenimentelor. Coabitarea cu alte ființe, simbioza și chiar contopirea simbolică cu alte specii sunt teme conexe în lucrări. Odă a momentului prezent, a preocupărilor actuale ale artistului, dar, în aceeași măsură și a certitudinii schimbării, picturile expuse își asumă cu mândrie rolul de mijlocitor al transformării și al evoluției artistice rapide specifice unui artist tânăr, cu multiple interese. Un alt aspect de importanță pentru pictura lui Laurențiu este cel plastic, care se constituie într-un mix unic de tehnici, devenind până la final cu adevărat mixed media, așa cum spune artistul. 

Din expoziția duo-ului Alexandru Ranga și Laurențiu Zbîrcea am adunat câteva idei interesante. Cu toate că cei doi artiști nu se cunoșteau înainte să expună împreună, și nici nu au avut o înțelegere asupra unei demers conceptual comun, venind fiecare cu preocupările personale, lucrările lor se armonizează foarte bine în spațiu, completându-se și oferind vizitatorului o experiență autentică de galerie de artă, care îți trezește interesul și, poate cel mai important, îți place. Într-adevăr, expoziția celor doi artiști tineri s-a simțit ca un cheat day, un big treat și o relaxare în același timp, într-o lume artistică dominată de o artă conceptuală care te provoacă permanent să cauți, să înțelegi, să evoluezi, dar care de multe ori nu mai reușește să entuziasmeze și să bucure.

Exhibition view. Courtesy of IOMO Gallery