FOTO: Alexandra Dumitrescu

“Salteaua, simbolul litoralului, trebuie să dăinuie în spațiu ca un monument de for public, să aibă o notă comemorativă”, spune Mircea Modreanu, coordonator al spațiului artist-run E T A J din București, detașat la mare și anul acesta, prin hotspot-ul mobil E T A J on Wheels. Satelitul nomad rămâne ancorat pentru două luni la Eforie Sud, iar în noul paradise circus ne dăm cu mașina timpului, care ne trimite înapoi, în trecut, “invitând la reconectarea cu lumea magică în care copilul interior se poate bucura, din nou, de inocența clipelor petrecute pe litoral. O face scrijelind în nisip sau căutând fericirea în scoici fusiforme care (îi) șoptesc secretele vieții”. Memorialul Saltelei, o instalație in situ pe care Mircea Modreanu a conceput-o special pentru comunitatea de la malul mării, continuă seria declarațiilor artistice ironice, după ce, anul trecut, Frenzyforia aducea la Eforie Colorat, o explozie a simbolurilor estivale: colaci de plastic, inorogi, flamingo, dragoni, dragonași, rățuște, rechini, peștișori, umbreluțe, hamsie la grătar, nămol, piscină, shaorma, alcool – un întreg arsenal de artefacte și acțiuni ce compun o lume nouă, hibridă, efemeră, devorată ciclic sub semnul exaltării și euforiei de vară. 

“Anul acesta am realizat o lucrare care rămâne în legătură cu subiectul de anul trecut al Frenzyforia, pe care l-am gândit și realizat împreună cu Lucian și Ana. Materialele folosite, formele și stilul sunt, însă, altele. Mi-am propus să fac o sculptură care să trimită cu gândul la un monument de for public, planul central fiind ocupat de o saltea gonflabilă din beton. Inflatable Concrete — va fi o instalație in situ concepută special pentru comunitatea de la malul mării și vizitatorii acesteia”, spune autorul. 

Mircea Modreanu (n. 1989) este un artist consacrat prin cădere, dar nu chiar ca Jan Bas Ader, care, prin anii ‘70, îi fascina pe amatorii de artă conceptuală picând de pe casă sau cu bicicleta în canalele din Amsterdam. Mircea Modreanu se prăbușește oriunde. Performance-ul său emblematic, Modreanu-n Cădere, “este un poliedru simbolic, un omagiu, o ironie, o acțiune performativă instantanee prin care Mircea prezintă expoziții în spiritul lui Cadere. Devine intrusul, nomadul care apărea la expoziții, pe stradă sau, ce mai, peste tot, adesea nechemat, vrei-nu-vrei purtând celebrele barre de bois rond. Din Veneția în restul lumii, și-a prezentat adesea expozițiile, de-a lungul timpului, în poziția „căzut pe spate”, așa cum spune curatoarea Călina Coman. Așa ar putea fi și publicul din Eforie Sud, de vreme ce monumentul este din beton, un material durabil, în măsură să poarte mesajul unor tradiții de demult, devenite, între timp, structuri identitare.  

Alături de Dumitru Gurjii, Modreanu a semnat și murala imensă de la intersecția Bulevardelor Mărășești și Dimitrie Cantemir, un nod urban care ilustreză istoria seculară a Bucureștiului prin detaliile urbanistice și arhitecturale unice. „Grădina urbană” – cum îi spune Mircea Modreanu, sau „Murala de la Budapesta” – după numele fostului restaurant care domina intersecția în perioada comunistă, este o pictură care acoperă aproape 2500 de metri pătrați de zid.

“Eforie Colorat poate servi ca model de bune practici în zone cu acces limitat la evenimente culturale”

Într-un portofoliu cât se poate de variat, Galeria E T A J este un spatiu artist-run coordonat de Mircea Modreanu și consacrat ca hotspot pentru arta alternativă și experimentală. Etaj on Wheels este o caravană cool care a făcut turul Europei. În 2019, după o expoziție ETAJ în Copenhaga, a trecut Alpii și a ajuns în Italia, pentru a ajunge la Bienala de la Veneția. 

“Etaj on Wheels a fost, dincolo de „orașele mari” (București, Cluj, Iași) și în orășele precum Răcari unde am organizat la domeniul Ghica proiectul Exploring – Art & Nature, în cadrul programului Rendez-Vous Aux Jardins, și da, la Eforie în ultimii trei ani, din 2020, grație Eforie Colorat. Inițiativa de a aduce publicul mai aproape de arta contemporană prin amplasarea galeriei în incinta grădinii Cinemascop este un demers care poate servi ca model de bune practici în zone cu acces limitat la evenimente culturale, artistice. Nu cred că mă înșel când spun că s-a conturat treptat o relație între comunitatea locală și evenimentele de acest gen care se desfășoară acolo”, spune Mircea Modreanu.

Arheologia, memoria, copilăria s-ar număra printre temele de care Mircea Modreanu ar fi ceva mai interesat în explorările sale artistice. Privit dintr-o anumită perspectivă, un loc ca Eforie Sud le-ar putea îngloba pe toate trei. De altfel, expoziția cu care Etaj on Wheels a participat anul trecut la festivalul Eforie Colorat, Frenzyforia, chiar părea un amalgam de amintiri din copilărie alterat, un fost paradis asaltat de nemulțumiri de vârstă adultă. “Colaci de plastic, inorogi, flamingo, dragoni, dragonași, rățuște, rechini, peștișori, umbreluțe, hamsie la grătar, nămol, piscină, shaorma, alcool – un întreg arsenal de artefacte și acțiuni ce compun o lume nouă, hibridă, efemeră, sub semnul exaltării și euforiei”, așa cum spunea textul curatorial de atunci. Toate au fost adunate, însă, doar din spațiul imaginar a ceea ce n-a fost, dar ar fi putut să fie. “Amintiri legate de Eforie am de când am fost prima dată acolo, la invitația lui Bubu (nr. – Emil Cristian Ghiță, unul dintre fondatorii festivalului Eforie Colorat). Când eram copil n-am ajuns la mare, din cauza unor probleme de sănătate. Abia la liceu mi-aduc aminte de malul mării, mai precis de-un drum în Vama Veche, prin 2008”, spune Mircea Modreanu. 

“Mie mi-ar plăcea să fie și o rezidență pe apă!“

Memorialul saltelei este istalația montată anul acesta la Festivalul Eforie Colorat, un festival care a fost lansat, în anul 2021, ca un program cultural complex, dedicat atât turiștilor și membrilor comunității locale, cât și comunității artistice sau grupurilor de ecologie la nivel național. O acțiune aparent ușor exaltată a unor tineri idealiști s-a transformat într-un program coerent de dezvoltare prin cultură. Mai important, Eforie Colorat a devenit, pentru mulți, un punct credibil de întâlnire pe durata verii. Cu toții au la dispoziție, anual, o serie de rezidențe creative și educative la Eforie Sud. Organizat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie, programul Eforie Colorat își propune revitalizarea spațiilor culturale de la malul Mării Negre prin artă contemporană. Festivalul reunește comunitatea artistică, decidenții din administrațiile locale și centrale, alături de grupurile activiste, într-un efort comun de a formula soluții actuale de reabilitare, pentru a-i oferi stațiunii Eforie Sud o alternativă în oferta culturală și o nouă șansă de dezvoltare.

“Eforturile depuse în edițiile trecute ale festivalului Eforie Colorat, precum și a grădinii Cinemascop, plasează Eforie Sud pe o treaptă superioară față de alte orașe care găzduiesc evenimente culturale, mă refer aici la orașe în care nu se întreprind în mod frecvent astfel de acțiuni. Cred că evenimentul a sporit vizibilitatea zonei și a posibilităților de dezvoltare a sectorului cultural local, și nu doar pentru expoziții, ci și pentru rezidențe, care sunt deseori sub lupa artiștilor. Mie mi-ar plăcea să fie și o rezidență pe apă!“, spune Mircea Modreanu. 

Discursul din Memorialul saltelei poate fi extrapolat și aplicat întregului festival. Comentariul propus de Modreanu abordează, dincolo de experiența subiectivă, chestiunea poluării din două perspective. Pe de-o parte semnalează poluarea fizică, generată de supraconsumul de mase plastice folosite în fabricarea colacilor, saltelelor, aripioarelor, vestelor, rățuștelor și altor nenumărate corpuri gonflabile (utile relaxării și distracției, dar dăunătoare omului și mediului înoconjurător). Pe de altă parte, atrage atenția asupra poluării vizuale: peisajul de la malul mării se preface într-o paradă ridicolă de elemente stridente, și cromatic, și formal.

Și apa ascunde tot felul de căi de explorare artistică, dată fiind perspectiva predilectă a unui eco-festival. Poluarea zonelor de coastă a fost o preocupare constantă a organizatorilor în to’i ace;ti ani, concretizată în acțiuni de ecologizare, ateliere educative sau sesiuni performative de conștientizare. Malaxorul comercial este o altă posibilă direcție de investigat într-un spațiu de meditație critică, la fel și natura, redefinită și ea de o epocă în care ne preocupă, mai degrabă, identitățile digitale. O fugă în virtual care uneori, pare să lase sinele claustrat în real. În ce fel schimbă digitalul relația cu natura, cu atât mai mult într-o zonă de coastă în care, în ultima decadă, cel mai probabil faleza și valurile mării nu au mai fost mai mult decât un simplu decor instagramabil? Cum ar trebui să fie? 

“Cred că este, într-adevăr, justificabil să ne punem întrebări despre natură și suprafața pe care i-o  umbrește consumerismul. În timp ce digitalul nu schimbă în mod fundamental natura, aș zice mai degrabă că recompune perspectiva pe care-o avem asupra — zonelor de coastă, munților etc. Nu știu cum ar trebui să fie, dar din ce am conștientizat până acum, pentru protejarea și conservarea resurselor naturale se luptă activiștii de mediu și nu numai, iar soluția cea mai frecvent întâlnită este stilul de viață sustenabil, alături de respectul față de natură și consumul responsabil”.

“Un soi de artfeacte care par a fi descoperite pe plajă, acompaniate de râsete de copii și sunetul valurilor”

Rămâne să ne întrebăm ce impact are arta contemporană într-un oraș mic, de vreme ce prejudecățile (poate chiar și statisticile!) ar spune că asta merge doar în marile aglomerări urbane. De altfel, arta este în general un subiect tabu în România, iar publicul – rezistent la educație… spune Modreanu într-un interviu și am fost curioși să știm ce se ascunde în spatele fiecăruia dintre termeni. Arta contemporană crează, adeseori, divergențe, și în orașele mari, dar aglomerările urbane adoră, de fapt, provocările. În ce fel crezi ca s-ar putea purta – în mod efcient și în respect pentru comunități – acest dialog în zone ceva mai conservatoare? 

“Mi-aduc aminte de un exemplu care-l pune în prim plan pe Maxim Dumitraș, care povestea, în 2012 în timpul unei deschideri la Muzeul de Artă Comparată de la Sângeorz-Băi, că motivul pentru care evenimentul s-a bucurat de un public atât de numeros se datorează inițiativei de a bate la ușa instituțiilor din zonă și de a îi îndemna aproape obligatoriu, să ia parte la expoziție. Când am spus că arta este un subiect tabu și publicul este rezistent la educație m-am referit la lipsa, nu doar a educației vizuale în rândul unor comunități locale, ci și la lipsa de interes asupra subiectului – care, cred eu, ar trebui stabilit și prioritizat de organele de putere, și menținut de lucrătorii culturali, artiști, mediatori, curatori etc. Pe când, în România am impresia că tot greul este dus de cea de-a doua categorie, cu intervenții minime din partea celor care dețin cele mai multe resurse”, spune Mircea Modreanu. 

Toate aceste teme fuzionează difuz în noua instalație de la Eforie Sud. Criticile rămân nerostite. Conceptele se pierd în texte curatoriale. Iar în real rămân doar iluzii ale unei copilării latente, descrise în culorile blânde ale libertății pe un țărm de mare. “Despre desenele naive care decorează fiecare placă dură – ele sunt recurente în practica lui Mircea. Sunt transpuneri ale interesului său față de memorie și copilărie, într-un soi de artfeacte care par a fi descoperite pe plajă, acompaniate de râsete de copii și sunetul valurilor. Figurile sunt realizate întocmai de copii, ajustate ca dimensiune pentru fiecare lucrare în parte, apoi armonizate în culori blânde”, mai spune curatoarea Călina Coman.