În anii ’90 a existat fenomenul Caritas. Băgai bani la Caritas și, în câteva luni, câștigai de vreo 10 ori suma investită. Unii chiar au pățit. Și când alții au auzit că într-adevăr se dau bani, au dus la Caritas toată agoniseala. Pe urmă s-a dovedit că totul era o înșelătorie și cei care câștigau, niște „momeli” ale schemei piramidale.

Beeple a vândut o lucrare cu 69.000.000 de dolari sub formă de NFT, banii fiind primiți în moneda virtuală Etherum. Până acum 6 luni nu știa nimeni cine e Beeple. A apărut peste noapte și a devenit artist digital multimilionar. Numai că după ce a încasat banii virtuali, i-a transformat instant în bani „adevărați”. Și tot el, după ce a lăudat lanțul NFT spunând că e „new business”, că e viitorul, că se schimbă cursul vieții și al lumii, a declarat că piața NFT e o bulă cu rahat care stă să pleznească.

Eu nu cred că e o bulă cu rahat. Cred că e ca la manele. Face unul o manea de succes, hai să zicem „Off, viața mea”, și are un succes răsunător. Apar încă vreo 20 de manele antologice și sunt propulsați câțiva artiști: Adrian Minune, Florin Salam, Costi Ioniță etc., și apoi toată lumea vrea să copieze povestea și să facă manele.

Păi nu mai merge, că deja începe să se repete treaba: bani, mașini, șmecherie, femei etc. Cânți o dată, de zece ori, dar lumea se plictisește și se obișnuiește. Nu mai există elementul surpriză.

Așa și aici. S-a vândut primul tweet al CEO-ului de la Twitter, primul sex tape, gif-uri cu Lebron James, mobilă digitală etc. toate sub formă de NFT-uri. Acum lucrurile cresc că e ceva nou și omul este tot timpul dornic să dețină lucruri unice, cu care să se laude. Dar când va deveni ceva banal să deții un NFT, această „bulă cu rahat” se va sparge.