Un studiu care a durat 3 ani de zile asupra a 4 lucrări ale lui Pablo Picasso create în aceeași perioadă arată de ce una dintre ele s-a degradat mai repede decât celelalte.

Cercetătorii susțin că proiectul multidisciplinar care a făcut analiza operelor marchează un salt evolutiv în identificarea, dar și prevenirea deteriorării obiectelor din cauze naturale.

Studiul s-a centrat pe patru picturi inspirate din Ballets Russes (trupa de dans a impresarului rus Sergei Diaghilev) pe care Picasso le-a creat în anul 1917 în timp ce lucra în Barcelona, în studioul unui prieten. În această perioadă, artistul a folosit pânze făcute din bumbac mercerizat și vopseluri pe bază de uleiuri din semințe de in și floarea-soarelui, precum și adeziv animal, toate acestea fiind achiziționate de la aceiași furnizori.

Depozitate în casa familiei lui Picasso până în 1970 și apoi donate Muzeului Picasso din Barcelona, lucrările au stat împreună în același mediu. Una dintre lucrări, „Hombre sentado”, s-a deteriorat mai mult decât celelalte trei picturi.

Echipa condusă de Laura Fuster-López (profesor la Universitat Politècnica de València) s-a folosit atât de analize chimice, cât și de tehnici neinvazive – inclusiv scanarea cu raze X, infraroșu și reflectografie – pentru a studia lucrarea în toate straturile ei.

Astfel, au descoperit că Picasso a folosit o pânză cu o țesătură mai strânsă pentru „Hombre sentado”, pe care a acoperit-o cu un strat gros de clei animal. Ambele elemente, atât pânza cât si cleiul au creat tensiuni operei atunci când a fost expusă la umiditate, declanșând reacții chimice între anumiți pigmenți de vopsea care au dus la degradarea lucrării.