De trei săptămâni, din 9 martie, Dumitru Gorzo se află la Râmnicu Vâlcea. Prezența lui se configurează acolo prin spațiile pe care le-a acaparat cu artă: curtea interioară și Galeria SUB-sol de la Muzeul de Artă Casa Simian și galeriile Pasaj 1 și Pasaj 2, aflate, așa cum le spune numele, în pasajul fără adresă din centru, dar cunoscut tuturor vâlcenilor și permanent tranzitat.

Cum ne spunea într-un interviu de anul trecut, Gorzo și-a propus să accepte invitația tuturor orașelor mici din țară, deținătoare de un muzeu sau o galerie, care vor vrea să îl primească și să îi expună lucrările. Așa a ajuns în Râmnicu Vâlcea, unde a ales să își și mute atelierul pentru câteva săptămâni, să ia pulsul orașului și să ofere oricui ocazia de a-l întreba despre ceea ce face. Instalat în cele două galerii din pasaj, cu pereți transparenți din geam, parcă făcuți special pentru un atelier deschis, din 11 martie Gorzo lucrează în fața trecătorilor. Este un nou Continuous studio, un Perpetuum studio la Vâlcea, după ce și-a mai deschis atelierul în 2021 la SAC Malmaison în București și în 2019 la Slag Gallery în New York. Va mai lucra în pasaj până pe 7 aprilie, timp în care aveți timp să îl vizitați. Când l-am întrebat cine l-a vizitat până acum, Gorzo ne-a spus că au venit mulți elevi și studenți la arte care l-au întrebat diverse: despre tehnici, despre materiale, despre expoziții, dar și despre cum este să fii artist. Ne-a spus că le-a răspuns tuturor foarte sincer.

Când am vizitat pasajul, pe pereți erau aranjate lucrările făcute acolo și câteva aduse de la București, când a lucrat la SAC Malmaison.

La Muzeul de Artă Casa Simian, un spațiu dedicat artei interbelice și postbelice românești, Gorzo a instalat arta sa în curtea interioară și la subsol, într-un spațiu interesant, probabil o fostă pivniță a casei din 1940, transformată în galerie. În curtea interioară a casei, modelată arhitectural într-un stil neoromânesc mai potolit, cu o logie cu arcade în arc frânt, Gorzo a instalat o pădure de personaje colorate înghețate în tot felul de poziții și stări: rânjite, viclene, isterice sau liniștite. Efectul este cu siguranță interesant, pentru că simți că intrii printre ele și te transformi și tu: îți cresc solzi, urechi sau dinți în plus și începi să vorbești pe o limbă necunoscută. Chiar dacă nu reușești să te transpui, oricum efectul vizual este unul foarte tare, pentru care merită să mergi la muzeu (care, cu bunăvoința autorităților locale, are un mare potențial de a fi revigorat cu niște artă contemporană, iar expoziția Gorzo a deschis o cale).

Jos, în pivnița-galerie, prin niște culoare foarte strâmte (cam ca la MARe), te miști între lucrările cu o tehnică mixtă: elemente de basorelief pe pânză, totul pictat. Pe măsură ce te adâncești în pivniță lucrările se măresc, iar la final, în ultima încăpere, ești pus față în față cu una dintre bestiile lui Gorzo.

Până pe 17 aprilie puteți merge la muzeul Casa Simian să îl vedeți pe Gorzo.