Un mare și uimitor sat global. Așa ar putea definit spațiul care adăpostește Expo 2020 Dubai. Da, expoziția mondială care-ar fi trebuit să aibă loc în 2020 a fost amânată, ca atâtea alte lucruri din viețile noastre. A început în octombrie anul trecut și mai aveți vreme până pe 31 martie să dați o fugă acolo.

Tema ediției poate suna ușor pompos: “Connecting minds, creating the future”. Dar realitatea din teren te convinge că ambiția organizatorilor e perfect justificată: măcar la nivel arhitectural și de design, Expo 2020 unește minți, oferă soluții, pune imaginația în mişcare și te proiectează în viitor.

Dar să revenim la “satul global”. Structurat pe trei districte, destinate mobilității, oportunității respectiv sustenabilității, reunește pavilioanele a 191 de țări. Fireşte, în fiecare dintre ele te-aștepți să găseşti (și asta se și întâmplă) specific local. De la marile momente care au marcat istoria națională la micile elemente care definesc cultura, gastronomia ori religia. De la celebritățile mondiale pe care Ie-a dat nația respectivă la anonimii care fac lucrurile să se miște în comunități despre existența cărora afli abia la fața locului.

Experiența e densă, obositoare, hiperplăcută: afli Ia ce capitol e Letonia numărul 1 mondial, ce găseşti în Burkina Faso și nicăieri altundeva, ce face Bahrain și nu mai face nimeni. Dar pe lângă interesul legitim de a-și promova propriile elemente unice, diferențiatoare, participanții la Expo 2020 au dovedit o preocupare comună: cea pentru arhitectură. Multe dintre statele expozante au apelat la creatori faimoși la nivel planetar sau la reputate studiouri de arhitectură din alte țări, pentru a se asigura că demersul lor are nu doar conținutul, ci și “ambalajul” cel mai potrivit.

Emiratele Arabe Unite și-au exersat orgoliul de gazde Iăsându-și pavilionul (după o competiție care a durat 7 luni) pe mâna și fantezia creatorului considerat de mulți  numărul 1 mondial: spaniolul Santiago Calatrava. Superstarul arhitecturii are un portofoliu fabulos întins pe decenii – poduri și gări celebre, muzee, stadioane olimpice, universități. Proiectele sale au împânzit lumea, devenind repere arhitecturale, inginerești și chiar artistice ale orașelor pentru care au fost gândite.

S-a întâmplat la fel în Dubai: pavilionul organizatorilor este, probabil, cel mai apreciat punct de pe harta Expo 2020. Opțiunea lui Calatrava a fost de a oferi “o intepretare simbolică a mișcării” și totodată, “de a sublinia spiritul temerar al Emiratelor”. Rezultatul? 0 construcție albă, elegantă și spectaculoasă, inspirată de un șoim aflat în zbor și a cărei structură include 28 de aripi mobile, care se rotesc între 11 0 și 1 25 de grade. Grădini și râuri înconjoară clădirea, accentuând sentimentul de calm.

Interiorul păstrează liniile fluide, spațialitatea luminoasă și senzația de linişte, iar experiența imersivă pe care și-a propus-o Calatrava n-a rămas nici pe departe la stadiul de proiect. Un total de 15.000 de metri pătrați de zen. Astfel s-ar putea rezuma propunerea gazdelor. Cel mai mare pavilion din întreaga expoziție este, în sine, un muzeu.

Santiago Calatrava nu e singura celebritate internațională cooptată de gazde în proiectul Expo 2020. Pavilionul tematic dedicat mobilității, ALIF, a fost încredințat prestigiosului studio Foster + Partners din Marea Britanie. Cei din Emirate știau din proprie experiență de ce sunt în stare arhitecții biroului londonez: tot ei au creat pavilionul EAU de la Expo Milano 2015.

Cu un interior oferind experiențe care diluează granițele dintre lumea reală și universul digital, ALIF fascinează încă de la exterior. Botezată cu prima literă din alfabetul arab, construcția îi urmează simbolistica: “respiră” începuturi, progres și orizonturi noi. Liniile ei curbate, ca niște enorme panglici metalice, evocă la rândul lor mişcarea. Pentru că suntem într-un prezent în care totul se mișcă. Uneori într-un ritm cu care cei mai mulți dintre noi nu pot ține pasul.

“Campus Germany”, unul dintre pavilioanele la care se fomează în permanență coadă, este și el o creație “de import”. Pentru că nemții au acordat credit studioului australian LAVA. O decizie curajoasă și inspirată: deși LAVA există pe piață doar din 2007, și-a creat deja reputația unei abordări arhitecturale vizionare. Echipa a confirmat și la Dubai: designul pavilionului a generat comentarii apreciative atât în rândul publicului, cât și al profesioniștilor. Fațada din sticlă, cuburile “plutitoare” ale clădirii, spațiile interioare și terasa destinată expozițiilor interactive răsplătesc, de fiecare dată, așteptarea vizitatorilor.

Când ești un stat cu o putere financiară de notorietate nu-ți permiți să vii oricum Ia expoziția mondială care se organizează o dată la 5 ani. În consecință, și Azerbaijanul a pariat pe arhitecți străini: italienii de la Simmetrico. (Asistăm Ia o “recidivă”: tot cu ei lucraseră și pentru Expo Milano 2015).

“Semințele viitorului” au prins consistență într-un pavilion cu structură “ușoară ca o frunză și solidă ca un copac”. Așa se explică și elementul central – uriașul arbore lamelar cu rădăcini care se deschid, formând o scenă pentru evenimente și spectacole. Cu accent pe mediu și biodiversitatea Azerbaijanului, construcția se dovedeşte convingătoare și spectaculoasă.

“Arca verde” a Belgiei e o colaborare franco-belgiană: Assar Architects s-au “aliat” cu Vincent Callebaut Architectures, birou parizian cu proiecte complexe și futuriste în întreaga lume. Inovațiile tehnologice (cu care belgienii se mândresc și pe care se asigură că Ie cunosc acum, vizitatori de pe 6 continente) sunt puse în valoare de un pavilion definit drept o bijuterie arhitecturală. O clădire- grădină, verde pe dinafară și pe dinăuntru: interiorul beneficiind de ventilație specială și iluminat natural oferă soluții de conservare a mediului prin energie regenerabilă și utilizarea inteligentă a apei.

Chiar și țările care au apelat la arhitecți din interiorul propriilor granițe lor au mizat pe soluții creative și surprinzătoare. Nu te-ai aștepta, de pildă, să vezi o construcție în formă de bandă Möbius. Dar se întâmplă, la pavilionul Luxemburgului. Metaform Architects nu s-au mulțumit, însă, cu atât: proiectul din oțel și fibră de sticlă (pentru care s-au folosit materiale reciclate in proporție de 70%) adăpostește un tobogan care face furori printre copii și adulți, deopotrivă.

Russia își flexează muşchii pe 3.630 de metri pătrați, printr-un pavilion creat de moscoviții de la SPEECH. Sunt autorii unor proiecte diverse, de la ansambluri rezidențiale, săli de sport și clădiri de birouri la stadioane și instituții culturale (Museum for Architectural Drawing din Berlin e doar un exemplu).

Dacă, la interior clădirea e o demonstrație de forță, exteriorul e expresia jocului, a mișcării și a unei poezii spațiale. Două emisfere care se întrepătrund, înfășurate în sute de tuburi colorate, par să aibă o dinamică numai a lor și duc cu gândul chiar la celebra Matrioșka.

Deși a stârnit controverse printre români, nici pavilionul nostru nu a fost lăsat la voia întâmplării. Poartă semnătura celor de la Cumulus Architects, care și-au trecut în palmares lucrări cu impact în zona culturală, precum Muzeul de Artă Recentă. Anul trecut, au revenit în atenția pasionaților de patrimoniu, prin consolidarea, restaurarea și renovarea fostei bănci Marmorosch Blank, recent inauguratul hotel Marmorosch by Autograph.

Sustenabilitate, mobilitate, oportunitate. Sunt cuvintele-cheie ale Expo Dubai 2020. Cele trei direcții oficiale după care s-au ghidat, fiecare după puteri, cei 191 de participanții. Oriunde te uiți, orice prezentare asculți, regăsești aceleași teme: utilizarea responsabilă a resurselor, inovația în materie de politici de mediu, colaborarea globală pentru un viitor rezonabil. La toate s-a adăugat, în mod consistent, inteligent (și pe alocuri opulent), miza pe arhitectură.