• No products in the cart.
TOP

Izolare într-o serie de stări liminale. Despre experiența unei instalații performative

Izolare într-o serie de stări liminale, cea mai recentă activitate artistică de la SAC Malmaison, este o instalație performativă. Analizând puțin ce înseamnă acest lucru, după ce am văzut „spectacolul”, cum îți vine să-i spui inițial, am ajuns la concluzia că este vorba despre o instalație vie, imersivă, în care perfromerii devin în același timp spațiu, actori și mijloace de expresie, dar și stimulenți ai unei experiențe proprii, într-un spațiu curatoriat special.

Timp de 2 ore ești închis într-un spațiu și, oricât de pregătit și lucid ai fi, vei fi absorbit de el. Cred că despre asta este și vorba în actul artistic pregătit de SAC și Tangaj Collective: despre relația dintre om și spațiu, sub tensiunea imensă a dominației: omul domină spațiul, spațiul domină omul și la final, în cazurile fericite, omul domină din nou spațiul.

Avându-și punctul de pornire și inspirația în istoria Malmaison, Izolarie într-o serie de stări liminale invocă energiile latente ale spațiului în care se desfășoară. Tocmai de aceea, poate că altundeva instalația performativă nici nu ar avea atât de multă substanță. Malmaison a fost un spațiu de detenție, o fostă garnizoană militară în care au fost închiși militari și intelectuali. Pereții au văzut și au auzit interogatorii, pedepse fără lege și izolări exasperante, a căror durată nu era niciodată cunoscută. Ideea artistică, orchestrată de o echipă de 13 oameni, și pusă în practică de 5 dintre ei, nu doar că trezește istoria psihologică încărcată a spațiului Malmaison, ci împinge acest exercițiu către spectator, invocând experiența personală a izolării, prin care am trecut cu toții în 2020. Printr-o expunere coregrafică și un studiu de mișcare corelate cu istoria, spațiul și urmele energetice ale stării de izolare rămase în corp, instalația explorează așa-numitele momente liminale, aflate între extremele suportabilului, ale necunoscutului și ale nebuniei, momente care te pot duce fie către luciditate ori către tulburare.

Ioana Marchidan, Andrei Bouariu, Georgeta Corca, Simona Dabija și Maria Dimulescu sunt performerii prin ale căror corpuri spectatorul experimentează instalația, ei sunt echipa care pune în scenă și adaugă valoare reală, umană, coregrafiei concepute de Simona Deaconescu și acompaniate de sunetul lui Vlaicu Golcea și de intervenția plastică în spațiu a lui Ramon Sadîc. Toate aceste voci, care se transcriu în elemente ce compun instalația performativă, sunt legate între ele de un studiu istoric și antopologic, fără de care demersul artistic nu ar fi fost atât de penetrant și convingător. Asocierea unor fragmente de text din memoriile celor care au fost deținuți în clădirea Malmaison, o altă idee adjuvantă, complementară, eliberează publicul de angoasa neînțelegerii performance-ului, sentiment care de multe ori este un motiv pentru care unii dintre noi aleg să nu participe la un astfel de act artistc. Mai mult, în cazul de față este vorba de o completare necesară, menită să întâlnească experiența deținuților cu cea a publicului, chiar în același loc.

Izolare într-o serie de stări liminale este o experiență completă, concepută să aducă împreună mai multe mijloace expresive: coregrafie, muzică, desen, arhitectură și poveste veritabilă. După cele patru seri de performance programate, și după încă două adăugate în prelungiri, la finalul evenimentelor, Alex Radu, producător al conceptului artistic, ne-a anunțat deja că se dorește revenirea instalației performative în 2022. Ne dorim și noi acest lucru, întrucât, pe cât de complex este demersul, pe atât de necesară și interesantă este o astfel de manifestare artistică în spațiul bucureștean.

Post a Comment

X