Pe 9 septembrie a avut loc vernisajul noii expoziții Nicolae Comănescu, la H’art Malmaison.

După un periplu de câteva luni prin Reșița, oraș cu care ne-a spus că are o relație specială, Nicolae Comănescu s-a întors la București cu seria de lucrări pe care, alături de cei de la H’art Gallery, a denumit-o SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA.

Dacă ar fi să desfacem, ca la școală, în bucăți, titlul expoziției, am începe să dibuim despre ce ne poveștește Comănescu în noua lui serie de lucrări cu prafuri și molozuri strânse de el in situ. De ce Scrap? Pentru că este vorba despre deșeuri, despre resturi care au însemnat o dată ceva și, poate, mai păstrează încă în miezul lor fragmente importante. De ce Metal? Pentru că Reșița a fost o adevărată industrie, cu uzine de care ani de zile s-au legat viețile oamenilor din oraș, din care acum au rămas resturi din metal, beton și cărămidă (care au devenit, în cazul de față, subiecte de observație).

Nicolae Comănescu ne-a spus, în interviuri, că arta lui este o formă de conversație cu contextul actual și cu prezentul. Expoziția de față este, însă, fără ascunzișuri, conectată și la trecut. Implicat activ în proiectul de restaurare a Casei Pittner din Reșița, monument istoric care stă să se prăbușească, Comănescu a luat pulsul orașului, dar mai ales al dorinței sale vibrante de a se reconstrui și reinventa cultural. A colaborat cu ruinele Reșiței, cu istoria ei, cu prafurile și molozurile care îi încapsulează trecutul și a revenit cu seria de lucrări prezentă, absolut comănească, ce ne duce cu gândul, inevitabil și la trecutul artistic personal, la Moara lui Assan.

În toată ecuația, elementul Kaboom îl aduce Comănescu, prin culori radioactive și prin gest, ambele expresive, strigătoare și energice. Expoziția de la H’art, din spațiul Atelierelor Malmaison, curatoriată de Samaranda Ciubotaru și Dan Popescu, este un must-see pentru pasionații de artă contemporană, în toamna aceasta.