Muzeul „Theodor Aman”, aflat pe strada C. A. Rosetti, aduce în atenția  publicului, încă din februarie 2026, o expoziție cu o durată generoasă de timp. Intitulată „AMAN – LINIE, PUNCT”, expoziția așteaptă pașii vizitatorilor în cea mai veche casă-atelier, devenită muzeu din 1908.

În privința desenului ca tehnică artistică, Theodor Aman a fost instruit la Școala Centrală din Craiova de pictorul şi profesorul Constantin Lecca, a cărui dedicare pentru formarea tinerilor artiști se reflectă în descrierea pe care o consemnează Barbu Theodorescu, lăsând mărturie despre felul în care pedagogul păstra exercițiile de desen ale elevilor săi. Ulterior, când ajunge să-şi urmeze parcursul artistic la Colegiul Sfântul Sava din București, Aman va continua perfecționarea desenului la clasa pictorului croat Carol Wallenstein.

Denumirea expoziției atrage atenția asupra a două elemente de limbaj plastic prin care se articulează desenul, privit fie ca fază incipientă a unei lucrări de artă finalizate, fie doar ca un contur încă nedefinit. Paratextul amintește de „punct”, sugerând o localizare, în sens metaforic, a viitoarelor picturi ale artistului, nu numai geneza, ci şi matricea, „embrionul” lucrărilor. Pictorul Zamfir Dumitrescu definește punctul astfel: „elementul primordial, aflat la baza tuturor figurilor, formelor (…) În cadrul psihologiei percepției vizuale, punctul este asociat ideii de localizare, fixitate, de dat bine determinat, de etalon de referință în interiorul unui sistem sau altul.” Tot în „Structuri geometrice, structuri plastice”, Z. Dumitrescu explică linia şi tipurile de linii. În esență, păstrând raportul metaforic cu sugestiile titlului, despre linie se poate reține că stă la „baza unei gramatici fundamentale a imaginii plastice.”

Lucrările au fost selectate astfel încât să prezinte tehnici, teme şi momente diferite ale creației artistului, marcând metamorfoza elementelor plastice de bază, în execuție. Există numeroase explicații ale desenului, care prezintă valențe proprii, iar pentru a desluși ce presupune acesta, o interpretare potrivită aparține unui fin cunoscător şi admirator al „universului” Aman, respectiv pictorului Nicolae Tonitza, care în „Însemnări” afirmă: „Desenul a avut întotdeauna două scopuri hotărîte: primul, să ne învețe a desena – pentru frumusețea desenului, ca artă a ritmului liniar şi a jocurilor de negru pe alb, (…); al doilea, pentru a ne iniția în arta de a construi logic o pictură.”

Coincidența face ca Nicolae Tonitza să fi participat la o expoziție similară despre care amintește în 1920, înfăptuită de soția lui Aman, văduva Ana, aspect care conferă celei actuale, din cadrul Muzeului „Theodor Aman”, o valoare aparte. Într-o oarecare măsură, vizitarea unei asemenea expoziții nu doar că devine o raritate prin vechimea desenelor pentru care se fac eforturi de conservare, ci şi o datorie civică, subtil, în acord cu reverența față de generozitatea pictorului prin care patrimoniul cultural a fost îmbogățit. Formulându-și opiniile despre expoziția retrospectivă, în „Însemnări”, N. Tonitza declară: „Văduva lui Aman expune o grozavă colecție de desene, acvaforte şi picturi ale cinstitului şi harnicului înaintaș al picturii romîneşti: Theodor Aman.” Tot din formulările critice ale pictorului se conturează ideea unei datorii cetățenești de admirație față de „averea lui şi sufletul lui”, căci orice creație este însuflețită de cei care o privesc. Tonitza argumentează în privința expoziției postume: ,,Theodor Aman, toată viața lui a dat necontenit țării sale. (…) cea mai dezinteresată dintre pasiuni, aceea a frumosului.”

Exponent al academismului, Aman tratează pregnant temele istorice, aspect deloc absent în privința desenului. Sunt abordate atât teme mitologice, precum redarea pe hârtie brun-închis a zeiței Hera, cât și contemporane pictorului, așa cum este cazul desenului intitulat „Un soldat la Sevastopol”. Realizat în creioane colorate cu accente de cretă albă pe hârtie ocru, potrivit etichetei informative, desenul rămâne nedatat, deși evident finisat. Scena amintește de ocuparea Principatelor Române de către Imperiul Țarist, prin care s-a declanșat Războiul Crimeii, în 1853. Tratând acest subiect istoric bazat pe o intervenție în care protagoniștii nu sunt, totuși, românii, pictorul adâncește patrimoniul artistic național. Hârtia ocru păstrează tonalitățile unor culori „însângerate” și insinuează cruzimea bătăliilor. Singularitatea declarată de titlu („Un soldat”) probabil că mută accentul strict pe bărbatul atent conturat, în a cărui mână se află un steag. La o privire mai atentă, însă, există doi soldați: unul așezat lângă cel ce stă în picioare, probabil camuflat sau resemnat în fața unei posibile înfrângeri. Subiectul desenului apare ca urmare a inspirației de care pictorul este covârșit, când merge pe front în calitate de reporter.

O realizare cu mult mai specială, istorică prin subiectul ales, dar şi prin directa contribuție a pictorului, constă în Sceptrul şi Coroana țării. Realizată pe carton alb subțire, în tuș negru cu peniță, schița a fost creată de Theodor Aman în anul 1881. Pictorul, membru al comisiei Ministerului Cultelor şi Instrucțiunii Publice, a fost delegat în vederea conceperii proiectului pentru obiectele regale dedicate Regelui Carol I. Ulterior, după ce desenul a fost prezentat regelui la 15 aprilie, schița se materializează prin execuția elevilor şi soldaților meșteșugari ai Arsenalului Armatei din București. Elaborată cu minuțiozitate, ilustrația sceptrului „reunește simbolurile reprezentative ale stemelor celor două Principate, acvila Tării Românești pe o față şi capul de zimbru al Moldovei pe cealaltă față, ceea ce explică şi cele două variante ale proiectului.” În stânga jos apare desenul coroanei regale, sub care se remarcă semnătura pictorului.

Alte subiecte regăsite în expoziție sunt nelipsitele portrete, precum cel al mamei artistului într-o ipostază oniric-divină, scenele de gen creionate vivace, studiile care tratează natura moartă, dar și alte lucrări, aproape isprăvite. Unele desene, precum schițele „Ceainic” și „Femeie la plimbare”, prezintă un sigiliu de expoziție datat postum, în 1895.

Anumite creații dezvăluie gustul artistului pentru scenele mondene, dar și pentru rafinamentul occidental. Interpretare după creația pictorului italian Giovanni Boldini, desenul „Marchiza”, posibil realizat între 1875-1885, ilustrează o femeie aristocrată în tonuri sepia. Modalitatea de redare a desenului prezintă hașuri groase și subțiri, precum și un joc al umbrelor care conferă volum personajului. Așezată pe o canapea spațioasă, ținând în mâna stângă un evantai pus în repaus, tânăra este surprinsă concentrându-și privirea într-o direcție care pare să o preocupe, multiplicându-i gândurile. Ușor înclinată, mâna cu care își atinge pieptul reflectă interesul acesteia pentru lucrurile pe care se angajează să le măsoare în aparente judecăți. De la distanță, personajul aproape că se contopește cu divanul pe care stă, iar rochia pompoasă creează iluzia unui dinamism prin senzația de falduri mișcătoare.

Un alt desen evocator al preocupărilor de secol al XIX-lea este „Mandolinată”, o creație nedatată. Desenată în creion conté negru, în ciuda titlului declarativ, figura feminină se află în prim-planul unui cadru ușor orientalizat. Activitatea, subtilă vizual, dar potențată de paratext, pe care o desfășoară, este specifică salonului occidental. Portretul ușor șters al femeii, dar accentuat de umbre, lasă să prevaleze starea meditativă în care se găsește și care suprimă cvasicomplet, prin spiritul lax al poziției în care e așezată, instrumentul pe care îl mânuiește. Nu se distinge nimic din ceea ce promite a fi un instrument muzical cu coarde ciupite. În plus, prin seninătatea contemplativă, personajul nu antrenează cadența unei serenade, ci pare că se contopește prin sunet cu instrumentul muzical.

Varietatea creațiilor proiectează universul ideilor lui Aman, zămislite în forme diverse prin desen, şi invită privitorul să pătrundă în imediatitatea cotidianului secolului al XIX-lea şi nu numai. Expoziția este deschisă până pe 6 noiembrie, urmând ca cele 20 de desene şi două eboșe în acuarelă să revină în arhiva muzeului, protejându-şi fragilitatea vreme de câțiva ani. De miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00 – 18:00, o parte din desenele colecției memoriale poate fi vizitată, alături de celelalte numeroase lucrări prestigioase şi piese de mobilier ale artistului, care recreează atmosfera veacurilor trecute.