„A deveni” și „a dezvăța” sunt verbe care încearcă să substituie, în epoca postumanism-ului, tensionante puneri în pagină ale identității de gen, într-un titlu revendicat din „cartea de referință a feminismului modern” – „Al doilea sex” de Simone de Beauvoir, apărută în 1949 la Gallimard. Acest punct de plecare ne oferă prilejul unei inedite incursiuni în universul creator al Lilianei Basarab și nu oricând, ci în „luna femeii”, când pastele de ceramică modelate și colorate în fel și chip devin mărțișoare ori cadouri de 1-8 martie, invocând forța de a activa arhetipuri și simboluri. În recenta ei serie de lucrări, Liliana Basarab exersează arta devenirii și dezvățării în ipostaze și ipoteze feminine, de la himere sau creaturi mitologice, caracteristice practicii sale artistice, la autoportret, în care părul ca un văl (din lucrarea care face, de altfel, afișul expoziției) extinde și mai mult cheia de interpretare, putând fi asimilat cu simbolistica femeii din lumea islamică.
Cu subtilitate și abilitate stilistică, Liliana Basarab expandează astfel conotații și imagini mentale despre (auto)portretul femeii artist și despre eliberare/dezvățare, amintind, totodată, și de devenirea unei ramuri a artei aplicate care prinde din ce în ce mai mult teren în arta contemporană – ceramica – a cărei emancipare către artele majore coincide cu evoluția feminismului. (Ana Daniela Sultana)